Pelerinajul meu la bisericile din Thessaloniki a început aici. Era deja puțin trecut de prânz când am ajuns la Biserica Sfântului Dumitru, așa că am avut parte (în interior) de câteva grupuri organizate de turiști spre oroarea mea. Toți mergeau în turmă și nu putea să te miște de ei.
Biserica Sfântului Dumitru (Demetrios) este sanctuarul principal dedicat Sfântului Dumitru, care este protectorul orașului Thessaloniki, încă de pe vremea când era cel de al doilea oraș ca mărime din Imperiul Bizantin.
Se presupune că prima biserică a fost ridicată aici în secolul 4 înainte de Hr, înlocuind o fostă baie publică romană. De atunci biserica a tot suferit modificări, a fost distrusă în anumite lupte, și se presupune că forma de azi datează încă de la reconstrucția din anii 629–634.
Interiorul era superb, foarte bine păstrat totul, bine pus în evidență. Era și o raclă cu niște moaște pe acolo dacă nu mă înșel, dar oamenii se puneau la rând cuminței și așteptau. Și foarte impresionantă este lumina din interior. Mi-a părut rău că nu am prins niciun moment în care soarele să bate mai voinic în vitralii.
După cucerirea otomană, din anul 1430, biserica a fost transformată în moschee. A redevenit biserică abia după recucerirea orașului de către greci, în timpul primului război balcanic, în 1912.
Și cea mai faină parte a bisericii este defapt subsolul. La un moment dat, undeva în partea dreaptă a altarului, apar niște scări ce duc către un nou sanctuar. Neapărat să mergeți. Este un mic muzeu de istorie ascuns acolo jos.
Bazilica Sfântul Dumitru din Salonic este renumită pentru cele șase panouri de mozaic care îl reprezintă pe Sfântul Dumitru, cu ctitorii sau cu copiii lor.
Tot aici jos puteți vedea bucățele din vechile biserici care erau aici, bucățele din clădirea ce trona aici înainte de mare incendiu. Totul este foarte frumos aranjat și luminat.
O inscripție situată în partea de jos a unuia dintre panourile de mozaic este o mulțumire adresată lui Dumnezeu pentru ajutorul divin la salvarea locuitorilor Salonicului de un raid al slavilor păgâni, în anul 612.
Îți era mai mare dragul să te plimbi pe aici. Și dacă doreai ghid, nu era problemă, doar trebuia să aștepți puțin până se ivea un grup de oameni cu limba dorită. Cât am stat eu pe acolo am auzit engleză, germană și italiană.
Alte mozaicuri, care erau folosite pentru acoperirea pereților bisericii, fie au fost distruse în timpul celor patru secole și jumătate, când clădirea bazilicii a funcționat ca moschee (1439-1912), fie în marele incendiu din 1917, care a distrus o mare parte din oraș și când au fost distruse acoperișul și pereții superiori ai bazilicii.
Sfântul Dimitrie a fost un martir creștin, sfânt militar din veacul al III-lea care a trăit în vremea împăraților Maximian și Dioclețian în cetatea Tesalonic. A fost martirizat cu lancea, în timpul prigoanei anticreștine pe la anul 306.
Pelerinajul meu la bisericile din Thessaloniki a început aici. Era deja puțin trecut de prânz când am ajuns la Biserica Sfântului Dumitru, așa că am avut parte (în interior) de câteva grupuri organizate de turiști spre oroarea mea. Toți mergeau în turmă și nu putea să te miște de ei.
Biserica Sfântului Dumitru (Demetrios) este sanctuarul principal dedicat Sfântului Dumitru, care este protectorul orașului Thessaloniki, încă de pe vremea când era cel de al doilea oraș ca mărime din Imperiul Bizantin.
Se presupune că prima biserică a fost ridicată aici în secolul 4 înainte de Hr, înlocuind o fostă baie publică romană. De atunci biserica a tot suferit modificări, a fost distrusă în anumite lupte, și se presupune că forma de azi datează încă de la reconstrucția din anii 629–634.
Interiorul era superb, foarte bine păstrat totul, bine pus în evidență. Era și o raclă cu niște moaște pe acolo dacă nu mă înșel, dar oamenii se puneau la rând cuminței și așteptau. Și foarte impresionantă este lumina din interior. Mi-a părut rău că nu am prins niciun moment în care soarele să bate mai voinic în vitralii.
După cucerirea otomană, din anul 1430, biserica a fost transformată în moschee. A redevenit biserică abia după recucerirea orașului de către greci, în timpul primului război balcanic, în 1912.
Și cea mai faină parte a bisericii este defapt subsolul. La un moment dat, undeva în partea dreaptă a altarului, apar niște scări ce duc către un nou sanctuar. Neapărat să mergeți. Este un mic muzeu de istorie ascuns acolo jos.
Bazilica Sfântul Dumitru din Salonic este renumită pentru cele șase panouri de mozaic care îl reprezintă pe Sfântul Dumitru, cu ctitorii sau cu copiii lor.
Tot aici jos puteți vedea bucățele din vechile biserici care erau aici, bucățele din clădirea ce trona aici înainte de mare incendiu. Totul este foarte frumos aranjat și luminat.
O inscripție situată în partea de jos a unuia dintre panourile de mozaic este o mulțumire adresată lui Dumnezeu pentru ajutorul divin la salvarea locuitorilor Salonicului de un raid al slavilor păgâni, în anul 612.
Îți era mai mare dragul să te plimbi pe aici. Și dacă doreai ghid, nu era problemă, doar trebuia să aștepți puțin până se ivea un grup de oameni cu limba dorită. Cât am stat eu pe acolo am auzit engleză, germană și italiană.
Alte mozaicuri, care erau folosite pentru acoperirea pereților bisericii, fie au fost distruse în timpul celor patru secole și jumătate, când clădirea bazilicii a funcționat ca moschee (1439-1912), fie în marele incendiu din 1917, care a distrus o mare parte din oraș și când au fost distruse acoperișul și pereții superiori ai bazilicii.
Sfântul Dimitrie a fost un martir creștin, sfânt militar din veacul al III-lea care a trăit în vremea împăraților Maximian și Dioclețian în cetatea Tesalonic. A fost martirizat cu lancea, în timpul prigoanei anticreștine pe la anul 306.
Comments