Tutrakan Turtucaia Bulgaria Dunare

Vedere asupra Tutrakanului de pe malul românesc

Turtucaia (limba bulgară: Tutrakan, limba turcă: Turtukai) este un oraş port pe Dunăre din Bulgaria, regiunea Silistra.

Undeva în Turtucaia, în fundal fiind vizibil malul românesc.

Din pacate între Olteniţa şi Tutrakan (Turtucaia) există un ferryboat doar în weekend care pleacă din Olteniţa dimineaţa la 8 jumătate şi revine seara la 5. Nefiind rută turistică nu mai face şi alte ture.
Scări tipice pentru Tutrakan. Le puteţi găsi prin tot oraşul, acesta fiind pe un deal, era metoda cea mai simplă de ajuns mai repede în cazul mersului pe jos.

Undeva pe lângă Dunăre, chiar pe lângă promenada am găsit acest Vapor.

vedere înspre promenada de la Dunăre

Malul bulgăresc al Dunării

O pancarda despre Olteniţa ce era situată la intrarea în parcul din Tutrakan. Bulgarii promovează Olteniţa, asta în condiţiile în care românii nu pun nici indicator către portul din Olteniţa pe care trebuie să îl nimereşti singur.

Pescari pe malul bulgăresc şi în depărtare România.

o clădire destul de recent renovată undeva pe lângă Dunăre

Muzeul de istorie din Tutrakan (Turtucaia)

Intrarea oficială în muzeul de istorie

o veche relicvă găsită în curtea muzeului de istorie

monument dedicat luptei de la Turtucaia din timpul primului Razboi Mondial

Bătălia de la Turtucaia a fost o bătălie din cursul primului război mondial între trupe române şi trupe bulgare şi germane. S-a desfăşurat între 1 şi 6 septembrie 1916 şi s-a încheiat cu înfrângerea trupelor române, care apărau capul de pod Turtucaia.

În antichitate se numea Transmarisia. A aparţinut Ţării Româneşti în timpul lui Mircea cel Bătrân, până în 1418, când a fost cucerită de turci. A revenit României în anul 1913 în urma celui de al doilea război balcanic.

o pictură a bătăliei de la Turtucaia

În perioada 1916-1918 a fost ocupat de armata bulgară şi germană. Aici a avut loc în timpul primului război mondial bătălia de la Turtucaia, soldată cu o grea înfrângere pentru trupele române. În anul 1940 a fost cedat Bulgariei, odata cu tot Cadrilaterul.

o casă mai veche şi rustică pe undeva pe lângă Dunăre

Biserica Sfântul Nicolae, construită din fondurile cetăţenilor din Tutrakan în anul 1865 situată pe strada Pirin la intrarea în cartierul pescăresc (Ribarska Mahala).

un fost restaurant construit în vechiul stil bulgăresc, actualmente monument

o casă veche undeva prin sărăcuţul cartier pescăresc

Undeva la capătul cartierului pescăresc poţi savura ceva rece la restaurantul LODKATA (barca) situat foarte aproape de ţărmul Dunării.

Lev Tolstoi - Cuponul fals

Acum câteva zile tata mi-a luat cărţulia asta. Neştiind nuvela a zis că merită să încerce. Aşa că aseară, având un chef nebun de citit şi cartea fiind mică, am reuşit să o dau gata. Este o nuvelă de 100 de pagini. Totul porneşte de la un singur cupon falsificat de 2 puştani şi povestea continuă arătând efectul pe care îl are acesta în lume. Cuponul este ca aceea piatră care aruncată în lac, propagă undele cât mai departe. La fel şi cuponul, reuşeşte să schimbe în bine sau în rău vieţile multor oameni. Începând de la negustorul păcălit ce se pricopseşte prima dată cu acel cupon, apoi vânzătorul de lemne care acceptă cuponul şi care încercând să-şi plătească nota la bar este dus la poliţie de către patronul barului. Şi acest cerc se tot continuă. Totul se leagă, fiecare personaj afectat începe să acţioneze diferit, începe să se schimbe, să fie dezamăgit. Aş îndrăzni chiar să zic că acestă carte a fost o idee foarte bună pentru cei care au facut seria de filme "Final Destination". Conceptul este tot acela.. că atunci când intervii şi încerci să schimbi soarta, nu faci decât să o schimbi în versiunea ei şi mai rea. Este o idee interesantă şi faină.. mai ales că totul rămâne în cerc.. tot la cel de la început va ajunge acel "ripple effect" cauzat de cupon.

Cabana Diham Bucegi Busteni Valea Prahovei

Undeva la pornirea pe traseu, mă refer la adevăratul traseu, cel ce începe oarecum în laterala Cabanei Gura Diham, am găsit plăcuţa asta pe un pom.
Imagine surprinsă în lungul drum prăfuit de pe Valea Cerbului, mergând către Gura Diham.
Valea Cerbului într-un moment mai favorabil, adică cu mai puţini oameni tâmpiţi pe metrul pătrat de iarbă încă verde.
Pe undeva după primele minute de urcare am tot găsit floricele astea, care parcă ne întâmpinau.

o zi faină de mai.. cu ceva soare care sa ne lumineze altfel pădurea

celebra "Panta a prostului" şi veşnica zicală "hai că mai e puţin.."

joc de umbra şi lumini în natură

deja dădea şi verdeaţa şi peisajul era din ce în ce mai superb

un mic pârâiaş unde ne-am mai potolit setea cu apa rece şi bună

apa ce ajuta plăntuţele astea faine să fie o pădure mai colorată, mai ales în galben şi verde

un drum mai uşurel tot la urcare

deja ne apropiam de un mic platou şi urcuşul nu mai era atât de solicitant

Platou unde traseul se împarţea.. unde opţiunile erau mai multe şi desigur peisajul mai frumos!
tot aici am avut ocazia să mai vedem şi o "limbă" de zăpadă ce nu se dădea topită de soare

şi în timp ce noi înaintam.. peisajul devenea din ce în ce mai frumos şi mai verde

ca apoi.. ajungând la destinaţie să ne lase chiar fără cuvinte

Am avut baftă şi de soare cât timp am stat acolo tolăniţi la soare, pregătindu-ne sufleteşte pentru drumul de întoarcere. Deşi am tot fost pe aici.. nu pot să nu zic de fiecare dată "ce frumoşi sunt Bucegii"!

peisajul opus muntelui, sau ceea ce vedeam noi în partea stângă

Şi aici.. de la Diham ne pregăteam să străbatem din nou pădurea de data asta cu mai multă viteză dorind să evităm mica furtună ce se anunţa.

Busteni Valea Prahovei Bucegi

O vedere superbă asupra munţilor din camera unde am stat în Buşteni. E ceva special să te trezeşti în fiecare dimineaţă cu această panoramă în faţă.
Am stat în Buşteni la Vila Geacomi pe Str. Costilei. La prima vedere o casă simplă şi cu 2 mici apartamente în spate. Unul avea chiar şi o bucătărie cu toate dotările. Este o locaţie de cazare care mi-a plăcut şi une m-am simţit bine. Totul era curat.. si aveam oale şi tâmpenii în bucătărie pentru a ne prepara orice. Plus că nenea de acolo a fost şi tare săritor şi drăguţ cu noi. Aşa că dacă plecaţi în grup de 4, este o vilă bună unde vă puteţi caza. La cerere pot oferi poze din interior.

Câteva imagini acum de după hotelul Silva şi telescaun.. pentru cei care vor să se bucure de putină natură fara a face un traseu.

mereu m-au fascinat acei stalpi.. cu Muntii Bucegi tronând victorios în spate.. şi de data asta şi cu câţiva norişori ce ne cam ameninţau.

o micuţă cascadă chiar pe lângă locul unde începeau traseele către cascada Urlatoarea şi cel pe Jepii Mici care urca sus la Caraiman.

natura.. verde şi tare frumoasă care în fiecare primavară-inceput de vară

pe lângă acest râu, era pe sus pe acolo traseul ce urca sus la cabana Caraiman

Traseul catre Cascada Urlatoarea Busteni Valea Prahovei

Începutul traseului către cascadă, aici fiind locul unde se făcea o separare, cei care doreau să vadă cascada mergând într-o parte şi ceilalţi care doreau să ajungă la Caraiman, începând traseul pe Jepi.
Pe cărari de munte, având parte de vreme faină după o mică rafală de ploaie ce fusese cu doar vreo 15 minute înainte.
Soarele bătea atât de superb printre unii copaci.. încât cu greu te puteai îndepărta de acele imagini ca de poveste uneori.

Vedere a traseului de întoarcere în Buşteni, acolo în fundal fiind oraşul

multă verdeaţă şi voie bună

îţi era mai mare dragul să te plimbi, zona fiind anul acesta mai puţin vizitată de diverşi dubioşi

Nopti de vara
Ne asteapta sa traim
Catre seara
Iar la foc sa ne-ntalnim

Nopti de vara
Cu prieteni si-amintiri
Nopti de vara
Mai curati, mai buni sa fim

mergând în continuare spre cascadă şi admirând peisajul

Suntem noi
O farama de eternitate
Si mister

Noapte la munte, noapte carpatinã
Buzele tale au gust de rãsinã
Pãru-ti miroase a flori si fructe
Noapte la munte, noapte la munte

Cascada Urlătoarea

pârâiaşul ce susură.. din apa adusă de cascadă

un mic podeţ peste pârâu de unde începea încă un mic traseu montan

Cate zile, nopti si ani, secunde
Cate au trecut
S-au topit de parca n-ar fi fost
Si noi nici n-am stiut
Am crezut ca vesnicia
Este sufletul din noi
N-am stiut ca o vor sterge
Intre timp atatea ploi

Daca maine totul va-nceta
Sa fie cum vrem noi
Daca viata ne va desparti
De-acuma cate doi
Sa-ncercam ca focul sacru
Sa-l pastram mereu aprins
Nici destinul sa nu-nvinga
Flacara ce ne-a cuprins

Cateva imagini din judetul Vrancea

Urban violent, urban violent...
Mii de ganduri pe secunda,
O suta de mile prin gand,
Singuratate, antivirus,din gand in gand

Sunt un erou cu capul gol.
Strazile-s pustii de mintea mea
Si tu nu stii…si tu nu stii….daca ma stii…daca ma stiï

multe pasari cu cer zburand spre sud am vazut
de asta rasaritul m-a prins uneori prea confuz
cu momente de rutina in care m-am intrebat
de ce esti atat de schimbat

Domnilor, e timpul sa devenim odata seriosi
Lumea se apropie de anul trei mii
Si totusi copii simt pe garduri
Aceleasi vechi porcarii

Sonetele si licuricii sunt pe cale de totala disparitie
Ca de altfel si frumoasele noastre arme conventionale.
Conventionale

Vreau sa simt Praga o luna si atat.
Dupa asta cine stie tampenii ce as face daca as ajunge un cersetor la poarta unui castel
din vremea razboiului de o suta de ani, singur si neinteles de nimeni pentru simplul fapt ca nu cunosc lïmba ceha.

citate One Tree Hill sezonul 5

Lucas Scott (voiceover): Sometimes it feels like it was yesterday. We graduated high school, saying goodbye. That feeling that you get at seventeen or eighteen that nobody in the history of the world has ever been this close, has ever loved as fiercely or laughed as hard or cared as much. Sometimes it feels like it was yesterday and sometimes it feels like someone else’s memory.

Haley: The rest of your life is a long time and whether you know it or not it's being shaped right now. You can choose to blame your circumstances on fate or bad luck or bad choices or you can fight back. Things aren't always going to be fair in the real world, that's just the way it is but for the most part you get what you give. Let me ask you all a question. What's worse than not getting everything you wished for or getting it but finding out it's not enough? The rest of your life is being shaped right now with the dreams you chase, the choices you make and the person you decide to be. The rest of your life is a long time and the rest of your life starts right now.

Lucas: (voiceover) Much as some of us fight it, our parents have a mystical hold over us, the power to affect our thoughts and emotions the way only they can. It's a bond that changes over time, but doesn't diminish, even if they're half a world away, or in another world entirely.
It's a power we never fully understand. We're left only to wonder that when our time comes, what kind of hold will we have on our children?

Lucas: (voiceover) Albert Camus once wrote, "Blessed are the hearts that can bend; they shall never be broken." But I wonder if there's no breaking then there's no healing, and if there's no healing then there's no learning. And if there's no learning then there's no struggle. But struggle is a part of life. So must all hearts be broken?"

Dan: (voiceover) It's said that the saddest thing a man will ever face is what might have been... but what if the man who's faced with what was... or what may never be... or what can no longer be... choosing the right path is never easy, it's a decision we make with only our hearts to guide us... but sometimes we find our way to something better... sometimes we fight through the regret and remorse of our mistakes, our malice and our jealousy, and the shame we feel for not being the people we were meant to be... and that's when we find our way to something better... or when something better finds its way to us.

Lucas: (voiceover) Sometimes when you're young, you think nothing can hurt you, it's like being invincible. Your whole life is ahead of you and you have big plans. Big plans to find your perfect match... the one that completes you... But as you get older, you realize its not always that easy. It's not until the end of your life that you realize that the plans you made were simply plans... because at the end when you're looking back instead of forward, you want to believe that you made the most of what life gave you. You want to believe that you're leaving something good behind. You want it all to have mattered.

Citate din Panza de Paianjen Cella Serghi

- Tot aşa bune prietene sunteţi? M-am făcut că nu înţeleg.
- Cum tot aşa?
- Tot aşa ca acum câţiva ani? Pe vremea aceea, la Mangalia, de câte ori o vedeam pe plajă sau sub cort, cu un creion şi o hârtie, o întrebam: „Tot Ilincăi îi scrii?" şi ea răspundea: „Tot". Azi, când am auzit numele dumitale, parcă l-am văzut scris pe plic: „Ilinca Dima". Am pus de câteva ori scrisori la poştă pentru dumneata. Şi după o tăcere: Mă intriga că ţi le trimitea „recomandat". Odată era cât p-aci să deschid plicul.
L-am privit atât de uimită, încât s-a simţit dator să explice:
- Eram îndrăgostit de ea...
I-am răspuns aproape supărată:
- Nu cred!
A zâmbit amuzat
- Ei, asta-i! Şi a adăugat: în vara aceea toată Mangalia
era înnebunită.
îmi venea să strig: „Nu-i adevărat! Numai ea te-a iubit! Dumneata n-ai iubit-o! Dacă ai fi iubit-o, i-ai fi mărturisit-o, şi toată viaţa Dianei ar fi fost astăzi alta." Totdeauna am crezut asta. Dar, bineînţeles, n-am spus nimic. Am băgat de seamă, de altfel că dacă tăceam eu, continua totdeauna el, după o pauză mai mică sau mai mare.

(………….)

Diana: N-aş şti să spun ce mă atrăgea spre Ilinca. Eram colege de şcoală şi stăteam în bancă alături. Dar de unde la Ocna-Sibiului, când nici nu ne cunoşteam, mă urmărea pas cu pas, ca un căţel, acum păstra o rezervă ciudată faţă de mi¬ne. Mică, brună şi cu ochi de chinezoaică, pleoape grele, care îi dădeau un aer nepăsător, un cap de fetiţă cuminte, nu avea totuşi nimic din felul obişnuit de a fi al unei eleve silitoare. Nu ridica niciodată degetul, părea că nu ştie ce se întâmplă în clasă, dar, când era întrebată, ştia să răspundă, iar când era strigată să iasă la tablă, trecea liniştită şi spu¬nea lecţia cu indiferenţă, aşa cum s-ar fi spălat pe dinţi. Nu participa la niciunul din evenimentele clasei, la viaţa ei zgomotoasă. Părea că vine zi de zi şi că va veni încă trei ani în şir fiindcă trebuia să-şi facă datoria, să-şi ia notele, bacalaureatul.

Citat din Panza de Paianjen de Cella Serghi

Romania

Râdem, glumim dar nu părăsim incinta! :)

Gara din Busteni

Este gara unde mă simt cel mai bine, pentru că mai mereu am oprit în Buşteni. Rare au fost dăţile când drumul meu s-a terminat în Sinaia. Buşteniul are un farmec aparte, peisajul acela superb, cu acea cruce de pe Caraiman, multe trasee destul de uşoare cu care să te antrenezi când nu eşti în formă, un orăşel unde poţi să reîntâlneşti multi prieteni dragi pe care nu îi mai văzusei de ani buni. Eu cel puţin asta am păţit în acest an de 1 mai, când.. câteva grupuri de oameni dragi mi-au ieşit în cale. Erau oameni la care nu m-aş fi gândit. Doar încă o dovadă că lumea este totuşi foarte mică atunci când e nevoie. Poate are ceva magic gara asta.. tot aveam eu încă de mică ceva cu trenurile.

Norvegia Alexander Rybak Fairytale

Mi-a plăcut încă de la prima ascultare. Mi s-a părut că are ceva special, apoi l-am văzut pe tânărul Alexander cum făcea vioara să vibreze.. cum unele corzi se rupseseră.. cum dansatorii se sincronizau cu el, cum trăia fiecare secundă din melodie. Nu este cea mai elaborată melodie sau cea mai muncită, dar este ritmată şi o prinzi uşor. Are acel ceva care o poate transforma într-un hit. Indiferent de aceste lucruri, Norvegia a trimis o melodie faină.

Filmare Ruse Bulgaria

Filmare scurtă prin oraşul Ruse. Un orăşel plin de istorie ce ne merită atenţia. Pentru a vedea si alte articole din Ruse sau din regiunea Ruse, atunci apăsaţi aici. Şi dacă aveţi un weekend liber, fugiţi la vecini.. nu veţi regreta!

Orasul Ruse Bulgaria

O clădire tipică pentru oraşul Ruse în stilurile Neo-Baroque şi Neo-Rococo. O clădire în Piata Centrală Svoboda (Libertăţii).
Mulţi se pare că sunt iritaţi de chirilice şi se supără că bulgarii încă nu au schimbat toate indicatoarele. Or fi ei mai conservatori, dar chirilicul este alfabetul lor. Şi în condiţiile în care mulţi bulgari ştiu sau învaţă româna nu văd de ce ne-am ofensa atâta că ÎNCĂ nu au totul scris şi în latin. Am găsit prin centru chiar şi centru de informaţii. Noi avem aşa ceva în Bucureşti?
O străduţă foarte cochetă, ce porneşte din partea dreaptă a Pieţei Libertăţii. O străduţă cu multe cafenele şi cu o îngheţată după care eu încă suspin.
Al 5-lea mare oraş ca mărime din Bulgaria, este situat în partea de nord-est a ţării, peste Dunăre de al nostru Giurgiu. Trecerea către Ruse se face pe vestitul "Pod al Prieteniei" care săracul a rămas ca atunci când s-a construit cred.

Monumentul Libertaţii din Piaţa Centrală din Ruse.

Vestitul teatru "Dohodno Zdanie" situat tot în piaţa centrală. Dohodno Zdanie înseamnă oarecum "Clădire profitabilă", numele clădirii în stil neoclasic derivă din faptul că a fost construit ca un loc unde să poată avea loc reprezentaţiile teatrale, librăria, cazinoul, magazinele şi multe altele ce puteau aduce profit.
Oraşul a apărut prima dată ca o aşezare tracă prin mileniul 3 înainte de CHR. Apoi aşezarea s-a dezvoltat într-o locaţie militară şi navală a romanilor în timpul guvernării lui Vespasian.
Oraşul a fost iniţial distrus de Goţi prin 250 ca apoi.. să sufere din nou în timpul ocupaţiei Otomane. Abia după eliberarea de sub jugul Otoman, viaţa din Ruse a reînflorit şi centrul a devenit o încercare de a aduce puţin din viaţa vieneză în Bulgaria.

Clădire tipică din Ruse. Situată pe strada lor principala Alexandrovska.

Mi-a plăcut această îmbinare între vechi şi nou. Pentru mine cel puţin arată interesant.

Vedere către Piaţa Libertăţii.

Îţi este mai mare dragul să te plimbi pe acolo într-o zi însorită

sau să stai la poveşti pe o băncuţă

Clădirea Municipalităţii din Ruse

.. unde în aceea zi am surprins o mică întrunire a piticilor.

teatrul şi terasele din faţa sa văzute dintr-un unghi opus primei poze

Monumentul a fost construit de sculptorul italian Arnoldo Zocchi. Acum statuia a devenit o parte din emblema orasului Ruse.

Ruse este un oraş cu un centru frumos, care nu te sufocă. Îţi face plăcere să te plimbi prin locurile late unde nu eşti nevoit să te loveşti de alţii. Iar dacă vei avea nevoie de indicaţii mereu vei găsi pe careva să te îndrume. Poate ai bafta să dai chiar de vreun bătrânel cunoscător de limba română.

Noul Mall, numit desigur Dunav care a fost deschis acum vreo 2 saptămâni.

Fântână în parculeţul din centrul oraşului.