Hulst

Hulst este unul din cele mai bine conservate orase fortificate ale Olandei. 4 porti asigura intrarea in oras. Cea mai frumoasa este cea sudica, “Gentse Poort”- Poarta Gentului.
Primaria a fost construita intre 1528 – 1547. A fost renovata in 1844 si restaurata in 1951. In spatele acesteia se gaseste noua primarie, construita in 1996.
Chiar langa poarta se gaseste un magazin cu opere de arta, iar in stanga acesteia se gasesc treptele din lemn, care conduc catre zidurile orasului. Zidurile orasului au o lungime de 3.5 km si sunt inconjurate de un canal. De sus, de pe zid, privelistea orasului, ca si a imprejurimilor acestuia e spectaculoasa, insa orasul ofera si alte surprize…

pe strada principală pe drumul către fortăreaţă

Basilica Willibrordus cu turnul sau inalt poate fi vazuta de departe. Turnul a fost reconstruit de cateva ori. A fost distrus intr-un incendiu in 1663, reconstruit, daramat si din nou reconstruit dupa 1876.
Aliatii au tras in el in 1944, iar cel actual dateaza din 1950. Biserica a fost fondata in jurul anului 1200, insa actuala structura a fost ridicata intre anii 1460 – 1533. Este o biserica catolica, insa in timpul dominatiei lui Napoleon a fost impartita in doua parti, una catolica si alta protestanta. Aceasta divizare a durat pana in 1929, cand catolicii au preluat de la protestanti partea acestora.
Casele din Grote Markt sunt mici, dragute, in stil flamand, probabil fiindca orasul este apropiat de gramita belgiana. Sunt casute desprinse parca din povestile copilariei, insirate una langa alta, fiecare avand propria personalitate.
Orasul are propria berarie. Diferite sortimente de bere produse aici sunt vandute in fiecare pub si restaurant din Hulst. In timpul weekendurilor se pot degusta in propriul bar al fabricii “De Brasserie”, o cladire superba, restaurata, care insa pastreaza farmecul original al berariilor de odinioara.

In tot orasul sunt sculpturi, puburi, restaurante, strazi, semne amintind de Reynaert the Fox. Reynaert the Fox (Van de Vos Reinaerde) este o poveste medievala cu animale scrisa la sfarsitul secolului 12.
Este una din capodoperele de baza ale literaturii olandeze. Povestea spune despre o vulpe, pe nume Reynaert, care face diverse giumbuslucuri cu valorile si normele din acele timpuri. Povestea se desfasoara in Hulst, de aceea, diversele locuri din oras sunt in legatura cu vulpea.

Statuile de lângă fortăreaţă

Am ajuns in micuţul orăşel Hust, la îndemnul unor olandezi. Nu este un oraş mediatizat. Defapt niciunul din micile orăşele olandeze de la graniţa cu Belgia nu sunt promovate. Dar sunt orăşele superbe.. unde te mai poate întâmpina o bucată de istorie.

Apus de soare in Berceni

Uneori apusul de soare este frumos chiar şi în Bucureşti, pentru că la fel cum "soarele răsare din blocuri şi tramvaie" la fel şi apune.. încetişor pe după structuri din beton, lăsând oarece umbre printre ele. Este oricum.. ceva fain în unele seri. Şi din fericire.. am totul în faţa ochilor în timp ce învaţ pentru sesiune. O mică relaxare de vreo 4 minuţele şi puţin. Aştept păreri :)

Leapsa despre copilarie

1. Cât de departe eşti de copilărie?
Nu foarte departe. Sunt mereu un copil. Nu trebuie să mă manifest constant ca să fiu. Mai ales când redescopăr ceva din copilăria mea, precum un episod cu Pif si Hercule sau un episod din Power Rangers, sau când fac rost de toate episoadele cu Captain Planet... devin mai mult decât copil, mă simt ca şi când aş retrăi acele momente, în care vedeam muuuulte desene animate pe antenele tatălui meu de nemţi. Ştiu că în aceea vreme RTL era febleţea mea din cauza multitudinii oferite. Şi ca să nu mai vorbesc că şi acum aş mai alerga pe dealuri primăvara după fragi, doar că nu mai am timp.

2. Mai ai prieteni din copilărie?
Cei mai vechi prieteni pe care îi am datează de la grădiniţă, aşa că we go way back. Am locuit într-un orăşel mic şi nu mă supăr. Am prieteni buni de ani de zile, ceva ce acum e rar de găsit. Mulţam guys! Apoi mai am ceva prieteni şi din 1-4, am din celelalte clase din Buzău, din liceu.. cam peste tot am acum cel puţin un om pe care să-l pot numi prieten. Dar cei cu adevărat vechi se află în Valea Jiului.

3. Care sunt cele mai frumoase momente ale copilăriei tale?
În mod sigur ieşirile pe munte. În aproape fiecare weekend ieşeam cu ai mei şi cu alţi prieteni să campăm sus prin munţi. Aveam noi nişte locuri faine ( Câmpuşel şi Valea Arcanului - pentru cunoscători) unde îţi era mai mare dragul să stai, să îţi susure apa în urechi, să faci mereu focul. Eu eram mereu Speedy Gonzales care alerga după lemne. Era plăcerea mea să fac şi să întreţin focul. Mai ales că eram mereu păzită de scumpul meu dalmaţian Max. Aşa că.. aş putea spune ca Max a fost copilăria mea. L-am primit în clasa 1.. şi el mi-a oferit multe amintiri superbe, care mi-au redovedit mereu cât de devotat era şi ce prieten excepţional.

4. Câte vise de copil ţi-au fost îndeplinite?
Destule s-au împlinit, iar altele încerc să le împlinesc acum. Important este ca de cele mai multe ori visele devin realitate dacă lupţi şi îţi doreşti asta.

EDIT - leapsă primită de la Sunshine şi care merge mai departe la Liviu, Ema si Spadez.

Gent Belgia Flandria

Ghent (in engleza), Gent (in olandeza) sau Gant (in franceza) este capitala Flandrei de Est din Belgia.
Orasul a fost fondat initial la confluenta raurilor Scheldt si Lys, devenind in perioada medievala unul din cele mai mari si mai bogate orase ale Europei de Nord. Azi este un oras – port, oras turistic si universitar.
Cea mai mare parte din orasul medieval este intacta si astazi si foarte bine pastrata. Centrul orasului este zona pietonala cea mai mare din intreaga Belgie.
Obiectivele turistice cele mai interesante sunt: Catedrala Saint Bavo, belfry-ul, Castelui Gravesteen, castelul contilor (singura fortareata medievala pastrata in Flandra), precum si arhitectura superba a cladirilor aflate de-a lungul portului vechi Graslei.
In secolul 19, cel mai faimos arhitect al orasului, Louis Roelandt a construit aula universitatii, opera si cladirea principala a curtii.
Ghent este un adevart diamant al Flandrei si al Belgiei deopotriva. Intr-un fel unic, orasul a pastrat aerul medieval in lupta cu timpul.
Se pare ca acesta nu a avut nicio putere asupra orasului. Orasul insusi pare inghetat in timp, intr-un timp in care calestile se plimbau in voie prin piata si doamne in rochii lungi cu umbrelute de soare ieseau la promenada… centrul orasului este un muzeu in aer liber al stilului de viata flamand si al succesului comercial pe care l-a avut si il are si in prezent.
Beguinajul, ca si belfry-ul au fost inregistrate in patrimoniul universal din 1998 si 1999.
Cladiri din secolele 15, 17, pe structuri de lemn, case construite pentru populatia de rand in secolul 18, renovate si cu un aer strengaresc se insira de-a lungul pietei centrale. Gent a stabilit astfel noi standarde intre confort, viata de zi-cu-zi si istorie, care se impletesc atat de armonios, incat cu greu poti deosebi barierele dintre ele.
Orasul are un port modern, gratie canalului Ghent-Terneuzen care permite ca vasele sa ajunga la mare. Universitatea (Ughent) continua sa creasca ca si importanta. Prezenta numerosilor tineri studenti a transformat Ghentul intr-un centru cultural istoric important in regiune.
Este de asemenea, orasul cu cele mai multe flori din Belgia. De aici pleaca in intreaga lume begoniile si azaleele cele mai frumoase. La fiecare 5 ani, florarii din oras atrag turistii cu un show floral.
Turistii nu-si pot desprinde privirile de pe aranjamentele florale expuse, care ofera o combinatie de calm si improvizatie.
Daca ajungeti in oras inainte de apus, ramaneti acolo sa admirati fantezia de lumini si spoturi luminoase, creata de designerul Roland Jeol, implementat cu ajutorul locuitorilor, pentru care orasul a castigat in 2004 un premiu. Ghidul Michelin I-a acordat orasului pentru iluminarea fantastica cu mii de lampi trei stele.
In Gent se ajunge relativ usor de oriunde, fiind trenuri directe de peste tot din Belgia. Mai ales din Antwerpen si Bruxelles de unde sunt trenuri la cel putin 20 de minute diferenta unul de altul.
Şi dacă vreţi să simţiţi că vizitaţi oraşul din scaunul de la birou, vă invit pe aceste 2 linkuri, Graslei (e realizată de undeva de pe podul de mai jos) şi Piaţa Sfântul Bavo. Ambele sunt superb realizate, sunt 2 panorame perfecte de 360 de grade. Enjoy!
Pentru restul panoramelor din Ghent.. vă invit să apăsaţi aici. Nu-i aşa că acum vreţi deja să mergeţi către aeroport?
Pentru multe alte informaţii belgienii au fost destul de drăguţi şi au făcut un site destul de util. Merită să aruncaţi un ochi aici cu prima ocazie. Visit Belgium! Este o experienţă de neuitat!

Amintiri din copilarie cu Simplu

Văzând recent pe youtube filmul celor de la Simplu (nu pot spune de ce, cred că până la urmă curiozitatea m-a împins) mi-am adus aminte de copilărie.. mai exact de clasa a 5-a de generală, când vechea formulă a fomaţiei era un adevărat hit şi toţi puştanii încercau să-i imite. Melodia cu care au reuşit să spargă gheaţa a fost "Provocarea". Îmi aduc aminte şi acum ce isterie era la standul de casete din târg. Pe vremea aceea, prin 99 - 2000 casetele erau la mare căutare şi cum locuiam într-un miculuţ oraş de munte, nu prea se găseau toate noutăţile decât sâmbăta în târgul de la capătul oraşului (pentru cei care cunosc Vulcanul... sus, mai încolo de Dincă).

Nu îmi mai aduc aminte exact cum a început... dar ştiu că am învăţat câteva scheme de breakdance la ambiţie! Un tip mi-a spus că fiind fată nu voi putea dansa.. aşa că am făcut tot posibilul să demonstrez contrariul. Şi a fost multă muncă, multe ore de practică (chiar şi în pauză pe holurile şcolii) care s-au soldat cu multe julituri şi vânătăi, ba uneori şi cu luxaţii! Dar nu conta, făceam ceva ce îmi plăcea.. şi mă simţeam bine să demonstrez că pot face asta! Am făcut asta timp de vreo 6-7 luni.. au fost luni superbe. Am încă amintiri frumoase despre cum alergam cu casetofonul împreună cu câţiva băieţi prin parcuri sau prin zone liniştite şi ne puneam pe exersat cel puţin o oră pe zi după ce terminam orele la şcoală.

Bineînţeles.. că mentorii noştrii din aceea vreme erau cei la Simplu (mie îmi plăcea de Bebico.. mi se părea cel mai interesant şi mă captivau mai mult schemele lui pe care încercam să le imit, nu cu foarte mare succes însă) şi Animal X, care în aceea vreme aveau melodii excelente pentru breakdance. Acum ambele formaţii au evoluat diferit faţă de începuturi. Dar să revin.. serile ne uitam pe Atomic, încercam să analizăm cât mai bine schemele pentru ca a doua zi să încercăm să le aplicăm. Am avut şi un spectacol... pe 1 decembrie. Pe vremea aceea, generala mea făcea multe serbări de mare anvergură.

Aşa că pe acel 1 decembrie, jumate de şcoală evolua pe scenă iar celaltă ne susţinea din public. Am fost 2 formaţii în aceea seară pe scenă, nu am fost cei mai buni, dar noi ne-am distrat de parcă am fi fost pe cea mai mare scenă din lume. Am dansat pe melodia "Hey, ho", dar până să ne stabilim asupra ei.. au fost şi multe alte propuneri, mai precis din melodiile celor de la Animal X. Eu am adorat pur şi simplu clipul melodiei "N-am crezut". Cred că a fost pentru prima dată când nu avusesem trac de scenă sau de mulţime. Eram noi.. şi muzica ce ne făcea să ne rupem oasele cu stil! Aia a fost singura reprezentaţie de acest gen, pentru că apoi am schimbat şcoala şi oraşul şi mi-am lăsat în urmă şi pasiunea pentru breakdance.

Deşi.. de fiecare dată când mai dau întâmplător cu urechea de una din vechile lor melodii, îmi aduc aminte de tot. Îmi aduc aminte ce bine era să fiu un copil ce avea timp, mult timp şi multă nebunie pe care o puneam în practică.

Sabla Bulgaria Cadrilater

Shabla este un oraş-staţiune la Marea Neagră, în nord-estul Bulgariei, situat în vecinătatea lacului sărat cu acelaşi nume şi al Capului Shabla, punctul cel mai estic al Bulgariei. Are plajele superbe, cu un nisip de culoare albă, care a făcut celebră zona în perioada comunistă, fiind o destinaţie favorită a celor din Blocul de Est. Plaja este situată la 5 km de oraş, şoseaua fiind construită cu fonduri UE.
Lângă plaja principală este o imensă parcare şi multe bungalouri vechi lângă un restaurant care serveşte turiştii din zilele de azi în lunile de vară. Odinioară, acest restaurant pare să işi fi trăit zilele de glorie, pentru că faţada este impunătoare, înăuntru sunt lambriuri de lemn, mare parte din ele deteriorate acum, dar ceva arată că odată aici se desfăşurau mese festive, chermeze şi petreceri…. Acum e aproape în părăsire, cu ierburile crescând din mijlocul aleilor, cu zonele verzi neîngrijite, părând a fi apus zilele frumoase de odinioară.
Un camping nou în construcţie, arată ca încă se mai pot folosi resursele turistice neexploatate, dar acesta încă nu e deschis, aşa că rămâne doar vechiul camping cu casele tip bungalou- comunist să primească eventualii turişti rătăciţi.
Plajele din zona Shabla au 35 km lungime, din care 25 km sunt cu nisip. Aici sunt şi dune de nisip, fenomen unic pe coasta Bulgariei. Totul în jur este extrem de “verde”, municipalitatea din Shabla fiind una din cele mai bine protejate ecologic din întreaga ţară, datorită rezervaţiei- plajă, dune de nisip, grinduri, toate în aceasta zona.

Din oraş, o altă şosea duce la farul Shabla, cel mai înalt, vechi şi estic far de pe coasta Bulgariei. Construit în stil modern pe ruinele datând din secolul 4 ale unei fortăreţe, în perioada războiului Crimeii, deschis în 1856, are o înălţime de 28 metri.
În această zonă se află 3 lacuri: Lacul Durankulak, în apropierea graniţei cu România, Lacul Shabla şi Shabla Tuzla (o zonă cu namol folosit în scopuri terapeutice). Cele două lacuri au fost declarate zone protejate. Apele lor sunt bogate nu numai în vegetaţie, specii rare de peşti, dar reprezintă locul preferat al multor specii de păsări, 90% din populaţia mondială de berze cu gât roşu (branta ruficollis) hibernează în lacul Shabla. Drumul internaţional E87 traversează oraşul Shabla, înspre Varna şi Dobrici. Înspre sud, următorul sat este Tyulenovo, acesta fiind şi începutul coastei stâncoase şi a stâncilor sălbatice de la Kamen Briag.

Kamen Bryag Shabla Yaylata Bulgaria Cadrilater

Este zona cuprinsa intre Shabla si Kavarna, denumita Yaylata. La 2 km sud de Kamen Briag se gaseste Rezervatia Arheologica Nationala Yayla.
Aici malul este stancos, terasat, abrupt si ianlt. Este declarata zona arheologica, rezervatie datorita salbaticiei sale, a unui mormant tracic si a descoperirii mai multor pesteri sapate in malul stancos datand din perioada preistorica.
Rezervatia este impartita in doua parti. Prima este numita Mica Yayla, situata in apropierea marii, unde pesterile au fost sapate si adaptate pentru viata de zi-cu-zi. Aici s-au dezvoltat primele asezari primitive.
Au fost gasite 101 pesteri in zona, singuratice sau grupate intre ele. Acestea au fost folosite ca si locuinte, multe insa au fost folosite ca si morminte, datand din secolul 5 BC.
Cea de a doua parte a rezervatiei, Marea Yayla este faimoasa pentru mormantul tracic cu doua camere, datand din sec 2 BC. Una din pesteri este foarte adanca si are o deschidere circulara, probabil folosita asemeni cosurilor de astazi pentru evacuarea fumului. Mai sunt alte doua morminte alaturi, sapate in stanca masiva. O carare conduce spre un zid fortificat de piatra si o presa de vin.
Aceste pamanturi au fost locuite de traci, greci, romani apoi, slavi si proto-bulgari. Locul este faimos insa si pentru flora si fauna sa. Stancile vibreaza de ecourile numeroaselor specii de pasari (178 specii, dupa cum spun pliantele de promovare a rezervatiei) care le populeaza acum. Mici reptile se ascund in cavitatile formate de stanci, fiind adapost perfect pentru soarele arzator din perioada de vara.
Sunt putin turistii care se incumeta sa vada rezervatia, asta si pentru ca indicatoarele sunt plasate, ca de altfel in mai toata Bulgaria in mijlocul intersectiilor, astfel incat, ca sa ajungi unde trebuie e necesara o intoarcere de 180 grade! Merita insa efortul, pentru ca peisajul este spectaculor, iar marea, care jos, scalda tarmul este de o frumusete salbatica!

Şi ca să vă fie mai uşoară depistarea locaţiei, ar fi indicat să aruncaţi o privire pe wikimapia, pentru a avea o idee generală asupra amplasării locaţiei puţin mai încolo de localitatea Rusalka.
Este un loc incredibil de vizitat... pentru mine a fost cu atât mai spectaculos cu cât am prins începutul apusului acolo... soarele coborând printre buruieni.

Bulgarii au cel putin o melodie buna la Eurovision

Unul din cei mai de succes cântăreţi de la ei. Se numeste Grafa (care înseamnă Contele) şi este un fel de Justin Timberlake al bulgarilor, pentru că îl poţi vedea mai peste tot cântând ba singur ba în duet. Şi.. trebuie totuşi să apreciem faptul că melodia sună extrem de dansabil, fără a înţelege versurile. Şi clipul are şi o idee faină faţă de multe din "candidatele noastre" la Eurovision. Până şi bulgarii ajung să sune mai bine decât noi. Piesa celor de la zero.. în frunte cu Moga dezamăgeste, pentru că au ales să copieze pe faţă începutul melodiei Chasing Cars de la Snow Patrol. Măcar de căutau şi ei o melodie mai puţin arhicunoscută. Momentan nici bulgarii nu si-au ales reprezentantul, dar eu sper să câştige Grafa, măcar el are ceva şanse la un loc fruntaş, pe când noi nu ştiu când vom repeta performanţa celor de la Sistem care au dovedit ce înseamnă show şi piesa de Eurovision. La noi, important este ca acele fosile să nu mai jurizeze! Atunci, dar abia atunci! vom avea piese bune cu şanse de reuşită. Până atunci... ne va lua somnul ascultând romanţe.

The human eye

Ochiul uman.. uneori deformează realitatea... aşa cum şi apa face clădirea şi tot peisajul prezent în poză să arate diferit. Ochiul este ca un aparat foto, care de multe ori... este un instrument greşit de măsurare. Pentru cei care doresc să afle cum funcţionează ochiul uman.. intraţi aici. Sunt curioasă.. cât lăsăm deoparte din ceea ce vedem. De exemplu.. luăm un loc public şi destul de aglomerat... din care noi mereu vom vedea doar o parte. Chiar concentrându-ne pe o singură regiune, vom rata multe elemente pe care ochiul le va considera irelevante.

Youtube-ul si copyright-ul

Deja... devin enervanţi! Eu nu-i înţeleg pe cei de la marile case de discuri. Sunt total cretini. Ei stopează promovarea. Nu realizează ca de fapt fiecare clip în plus ce conţine aceea melodie sau acel concert PROMOVEAZĂ artistul! Minţi mai seci nici nu cred că mi-a fost dat să văd (mă refer stric la industria muzicală). Am păţit-o şi eu prin toamnă când mi-a fost şters concertul cu Brian Adams.. de ce? Era concert, se dusese, fusese moca! Chiar nu am înţeles rostul. Eu tocmai.. văd un concert şi abia apoi îmi doresc de multe ori să văd trupa live. Clipurile sunt prea regizate şi mult prea false uneori încât îţi doreşti să-i vezi pe ei.. asudaţi şi tipând cât îi ţin plămânii în timp ce ţopăie veseli pe scenă. Ei cred că asta e ceva rău.. nu au văzut cât de important a fost youtube-ul pentru Obama? Sau pentru mulţi alţi artişti mai micuţi care aşa au câştigat renume. Ei încă nu au realizat că totul evoluează şi că internetul şi mai ales canalul youtube inlocuieşte mijloacele clasice de a asculta muzică. De exemplu, eu nu mai suport Mtv-ul decât rar şi atunci.. foarte puţin. Mă refer la cel original, nu copia noastră de toată jena. A devenit ceva sec, cu emisiuni pentru fel de fel de retarzi, bine, trebuie să nu uităm că targetul lor este America, deci este perfect pentru publicul de acolo. Şi sunt convinsă că sunt destui ca mine care zilnic încep să renunţe la tv şi să se mute pe internet, unde tu alegi când şi ce! Până la urmă... ei pierd, noi o sa punem alte melodii pe fundal.. şi ei pierd popularitate! Asta e, prostia se plăteşte până la urmă.. şi nu acum.. poate peste un an sau doi, dar le vine şi lor rândul să se enerveze! Şi atunci ce-o să mai râd... ;)

Ninsoare in Bucuresti 16 ianuarie 2009

e destul de întunecat, datorită faptului că zona mea, acele câteva blocuri nu beneficiază decât de vreo 2-3 stâlpi de iluminat. Pentru ochiul uman, este ok, dar pentru o filmare.. lumina este destul de slabă. Din fericire, fulgii se văd, mai ales datorită farurilor puternice ale maşinilor ce treceau atunci prin zonă. Şi.. uite că a trecut şi a 2-a seara de ninsoare în capitală, fără ca zăpada să se depună din păcate. Poate numărul 3 este cu noroc!

Vietati mici

Pentru că iarna tot se lasă aşteptată.. măcar primavara să vină ca să pot alerga prin puţinele locuri verzi şi faine ale capitalei, pe unde pot găsi din plin aceste creaturi miculiţe. E uimitor ce frumos poate să arate.. un grup de al lor, mai ales pe un fundal verde crud.

Secretarele de la Fac de Drept

Ador birocraţia din România! În facultate văd un anunţ.. "Pentru a depunde cererile pentru bla bla.. mergeţi în zilele de 12-16 la Rectorat la Facultatea de Drept". Eu văzând acel anunţ în toată facultatea nici nu mă gândeam ca nu este corect, aşa că dis de dimineţa am ajuns pe la Drept, ca să mă trezesc că se urlă la mine ca doamnele secretare care oricum sunt pe "program de gravide" că dânsele mai mult nu pot şi nu duc, că ele nu au program vinerea şi că nu le pasă. Le spun frumos că în toată facultatea mea era afişat că azi este ultima zi. Ele îmi spun extrem de răstit că a fost ieri! (mă mir că nu au dat cu vreun capsator după mine la cât de revoltate erau că le întrerupsesem liniştita şuetă ce o aveau împreună cu cafeluţa). Eu le explic că datele din facultate erau 12-16 iar ele îmi spun atât de senin.. că e greşit! Şi că DEFAPT adevăratul program de zile era 10-15 (de ţinut cont că 10 şi 11 erau în weekend). Mă enervez, mă pufneşte râsul.. şi le întreb când mai pot veni..iar ele zic peste o lună pe data de 10. Sunt curioasă dacă cade tot în weekend care e nebuna de secretară care CHIAR va fi acolo! Doar încă un episod din cretinismul de a te afla pe această mirobolantă funcţie, de om scărbos şi absolut cretin care nu are habar nici când e weekend având tupeul de a mă minţi în faţă! Este este Universitatea Bucureşti.. mereu surprinzătoare când ai vreo problemă sau când trebuie să depui acte!

Cozi mari la directia de impozite si taxe

Prima zi de muncă la taxe şi impozite şi prima zi de cozi. Este bine că totuşi erau pregătiţi oamenii să facă faţă cozilor şi valului de oameni foarte irascibili care cred că dacă se împing în tine şi urlă rezolvă ceva.
De ce se înghesuie toţi ca nebunii să plătească? Pentru că scumpa noastră capitală are locuri de parcare limitate.. şi dacă nu îl plăteşti primul.. îl pierzi. Aşa că în fiecare an.. noi, locuitori ai acestei capitale ne înghesuim ca o adevărată turmă de oi (sau vite) ca să mai beneficiem încă un an de acelaşi loc călduţ de parcare.

Golful Bolata Bulgaria Cadrilater

Bolata e superba plaja si rezerva naturala in nordul coastei Marii Negre din Bulgarie, langa oraselul Bulgarevo.

O vedere superbă asupra locaţiei, este cea din satelit ce se găseşte pe Wikimapia aici.

apa pare perfectă să te arunci în ea

paseşti uşor printre scoici şi cele câteva fire de alge rătăcite.. şi calci în Marea Neagră şi atât de liniştită din acest golfuleţ.

mai găseşti si câte-un biet crab decedat pe la mal

vedere de pe dig

stâncile de uimesc prin formele scobiturilor şi din cauza rămăşiţei cocoţate acolo sus pe bolovan

A mai rămas puţin din construcţie, păre să fi fost o casă

bărcuţele sunt la ele acasă, dar de reţinut este că după ora 6-7 nu mai ai voie în rezervaţie
din oarece motive campatul este interzis acolo, poate pentru a pastra natura intactă cât mai multă vreme.
tot de pe wikipedia bulgărească.. o vedere superbă de sus. Din păcate drumul până acolo e greu de găsit şi fără indicatoare, aşa că trebuie multă voinţă şi răbdare.

Joker a gasit un Batman

Doar că era cel de pe un vechi dop de Bacardi, cărat de mine din 2 mai acum vreo an jumate. Oricum.. Jokerul mai are de căutat se pare. :)

Sarata Monteoru Buzau

Cândva, una din cele mai frumoase şi mai atrăgătoare staţiuni, Sarata Monteoru acum (încă mai) arată ca un loc pustiu şi părăsit. Sunt ceva viluţe şi pensiuni superbe în zonă, natura este verde, liniştea şi pacea sunt la ele acasă dar peisajul tot rămâne pe alocuri dezolant.
Sărata-Monteoru este o staţiune balneologică din judeţul Buzău, situată la cca 20 km nord-vest de oraşul Buzău. Este plasată într-o zonă colinară, acoperită de o vegetaţie bogată şi la adăpost de vânturi. Climatul său este continental, cu veri calde şi însorite, fără curenţi de aer iar precipitaţiile şi nebulozitatea sunt reduse.
O poveste foarte interesantă despre atunci şi acum în micuţul loc numit Sărata Monteoru, un articol din arhiva revistei "Formula As". Citiţi aici!

bancuţele lovite de timp încă te mai susţin deasupra ierbii uscate

este un loc excelent de picnic, sau pur şi simplu de o zi liniştită în natură

mai admiri şi o căpriţă jumulind câte-un pom

te minunezi că investitorii nu dau năvala în liniştitul loc

admiri verdeaţa şi îţi închipui frumuseţea de altă dată de pe vremea bunicii

treptele te conduc către vechile bazine termale

care acum sunt mai mult decât uitate..

iarna este un loc fain, mai ales când e totul alb

atunci totul parcă pare mult prea liniştit şi ireal, aşa că mai arunci un bulgăre, mai faci un omuleţ de zăpadă şi încet, încet trece ziua.

Cateva linkuri de turism si fotojurnalism

Am să încep prin a prezenta câteva linkuri de turism. Este un blog nou făcut. Este blogul ce va conţine cel puţin momentan povestea Eurotripului avut de părinţii mei trăzniţi în această vară. Traseul a fost lung.. toată excursia durând cam 3 săptămâni. Blogul conţine până acum articolele următoare :

• Praga
• Bratislava
• Amsterdam

Precizam apo şi de fotojurnalism. De ceva vreme am tot primit sau găsit linkuri cu reportajele de fotojurnalism de pe site-ul boston.com încadrate în proiectul numit "The big picture". Câteva care pe mine m-au impresionat în mod desosebit şi care consider că trebuie neapărat văzute ar fi următoarele:

• Anul 2008 în fotografii (partea 1)
• Anul 2008 în fotografii (partea a 2-a)
• Anul 2008 în fotografii (partea a 3-a)
• Revoltele grecilor referitoare la moartea tânărului Alexander Grigoropoulos
• Icy days and nights - fotografii cu gheaţă de peste tot din lume, de la clădiri la ţurţuri, de la gheaţa de pe lac la cea de pe crengile pomişorilor... pozele rămân uimitoare.
  
• Finalul sezonului de Crăciun
• Veneţia sub ape

Bonus, mai pun câteva linkuri cu poze din cadrul favoritelor mele de pe deviantart, catalogate pe diverse domenii. Asta pentru că destul de multă lume ajunge aici căutând poze mai ales cu peisaje şi inimi. Aşa că noul set de linkuri:

• Portrete (oameni şi animale)
• Vicii (cafea, ţigări, ceai)
• Love is a walk to remember (sau mai pe româneşte poze cu diverse personaje care mai de care mai drăguţe ţinându-se de mânuţe sau siluetele lor.. sau.. multe alte situaţii faine)
• Poze Macro (adică creaturi micuţe, floricele, stropi de apă şi aşmd.)
• Idei faine trase în cadru
• Poze de iarnă (de peste tot din lume)
• Locuri superbe de vizitat (aici sunt peisajele care m-au impresionat cel mai mult şi unde sincer mi-aş dori să ajung cândva)

Clipe faine

Am început să cred că lumea este plină de prieteni. Nu mă refer neapărat la acel gen de prieten lângă care să stai o viaţă întreagă, ci la acel prieten ocazional pe care îl întâlneşti la un moment dat, intră în viaţa ta pentru o vreme scurtă, dar aduce ceva pozitiv cu el. Acel gen de om care te ajută să te simţi bine, să cunoşti lucruri noi, să te redescoperi. Am avut până acum destui astfel de prieteni prin diverse ţări sau oraşe. Cu unii am intrat eu în vorbă, alţii m-au descoperit pe mine, dar toţi (absolut toţi) mi-au lăsat cel puţin o amintire faină la care să mă gândesc cu drag. Unii ar putea spune că e greşit să-i numesc prieteni.. şi că ar merge mai bine cunoştiinţă dar eu totuşi prefer termenul asta, pentru că este mai personal. Ultimii oameni de acest gen ar fi cei 3 nemţi care au vizitat românia vara asta. M-au găsit ei pe mine iar eu le-am arătat ceea ce eu consider frumos în capitală şi apoi le-am îndrumat paşii în alte locuri faine. Am mai cunoscut acum 2 ani prin Belgia o poloneză la fel de plină de viaţă şi cu spirit de aventură ca şi mine cu care m-am urcat într-o dimineaţă în primul tren către Marea Nordului şi lista poate continua. Îmi e dor de ei.. ne mai scriem.. dar ştiu că ne-am oferit deja o parte din noi şi că acum urmează alţii cărora să le oferim ceva. Fiecare zi.. este o nouă aventură ce îţi oferă noi posibilităţi de prieteni.

Ninsoarea din Bucuresti 8 ianuarie 2009

Atât de frumos era astăzi în Bucureşti. Încă de pe la 2 fără puţin când mergeam spre facultate am descoperit ce frumos începuse a ninge. Pe la mine în Berceni.. încă nu începuse puternic, dar după aproximativ 20 de minute când am coborât în Romană situaţia era alta :)
Dar nu am crezut că va dura. Dar.. în cele 2 ore de curs avute, m-am holbat aproape non-stop pe geam. Era superb să admiri fulgii aia atât de mari şi pufoşi care spre fericirea mea se şi depuneau!
Aşa că imediat ce am terminat cursurile.. am dat fuguţa în faţa facultăţii şi ne-am bătut cu zăpadă mai ceva ca nişte copilaşi de grădiniţă. Acum.. Bucureştiul este mult mai fain în alb.

P.s. Multam Doru pentru telefonul cu care am pozat si filmat ;)

Oamenii au nevoie de un vinovat

Am observat că de cele mai multe ori.. lumea are nevoie de un vinovat. Am văzut asta aseară într-un film... şi mi-am adus aminte de momente când mulţi au fost vinovaţi doar pentru că era nevoie de un ţap ispăşitor. Ne este încă mult prea frică ca să ne asumăm riscul propriului eşec aşa că facem cea mai uşoară chestie, acuzăm pe cineva! Ceea ce mulţi poate nu ştiu.. este că sunt destui oameni care au eşuat şi apoi au revenit în forţă. Un mic filmuleţ motivaţional de genul acesta găsiţi mai jos. Şi.. cel mai important.. viaţa înseamnă RISC!

Filmare Cetatea Cherven Rusenski Lom Bulgaria iarna

O mică filmare, care începe chiar la intrarea în oraşul vechi, unde se pot observa rocile şi formaţiunile din ele. Apoi... treptele ce duc sus la cetate şi panorama superbă de iarnă cu care ne fericireşte sătucul acoperit de nea. Este un drum fain, chiar şi într-o zi extrem de friguroasă. Este un monument fain de vizitat în orice anotimp şi după cum se va observa pe filmare am avut şi nişte ghizi canini foarte afectuoşi.

Manastirea Basarabovo - Bulgaria - Ruse

Mănăstirea Sfântul Dimitrie Basarabov este o mănăstire ortodoxa ctitorită în peştera în care s-a născut Sfântul Dimitrie cel Nou. Peştera şi mănăstirea se află în localitatea bulgara Basarabovo, la o distanţă de aproximativ 80 de kilometri de Bucureşti. Trecând Dunarea prin vama de la Giurgiu, pe Podul Prieteniei, ajungem in Ruse, iar de aici mai sunt doar câţiva kilometri până la Mănăstire.
Satul Basarabov se află la 3-4 kilometri de Dunăre, în linie dreaptă, însă vatra vechiului sat Basarabov era iniţial mai aproape de Dunare. Noua aşezare s-a mutat puţin mai spre Ivanovo.
Aşezat în pitoreasca vale a Râului Lom, satul Basarabov şi râul Lom îşi întâmpină pelerinii cu peştera în care s-a născut Sfântul Dimitrie cel Nou. Peştera este cunoscută şi sub denumirea de Mănăstirea Basarabov. Aceasta este singura mănăstire săpată în stâncă încă locuită din întreaga Bulgarie.

Mănăstirea Basarabov a fost ridicată de familia Basarabilor chiar înainte de întemeierea Ţării Româneşti. Satul, mosia şi mănăstirea au aparţinut lui Ioan Basarab I, primul domn al Ţării Româneşti. Cât de mult unea Dunărea cele doua maluri ale sale, se poate vedea chiar şi
din hârţile mai târzii ale nordului Peninsulei Balcanice; judeţul Teleorman există odinioară atât la nord cât şi la sud de Dunăre.
Biserica actuală din Peştera Sfântului Dimitrie a fost construită în anul 1865, cu mai multe ajutoare primite din Romania. Mănăstirea actuală constă într-o bisericuţă, zidită în Peştera Sfântului Cuvios Dimitrie, şi câteva chilii săpate în stânca din apropiere.
Mănăstirea arde în anii 1877-1878, în timpul războiului ruso-româno-turc. Tot acum sunt furate peste 60 de icoane valoroase din biserică. Probabil că aşa s-a întâmplat şi în anii 1769-1774, în timpul războiului ruso-turc, când satul Basarabovo este complet distrus, iar moaştele nu puteau să mai rămână în biserica pustiită de acolo.
Cele mai vechi mărturii istorice în legatură cu Mănăstirea şi Pestera din Basarabov aparţin secolului al XV-lea, putând fi găsite în unele dintre registrele de taxe ale Imperiului Otoman. O ampla descriere a proprietăţilor deţinute în acea vreme de către liderul valah Ivanko Basarab, socrul ţarului Ivan Alexander - descriere numită "timar" - se găseşte într-unul dintre aceste registre; această "timar" este cea mai veche mărturie scrisă în care găsim menţionat numele localitaţii Basarbov - "Mănăstirea Basarab".
Reînnoitorul Mănăstirii Basarabov a fost ieromonahul Hrisant, care s-a aşezat în aceste locuri în 1937 şi a trăit până în anul 1961. După retragerea apelor, părintele Hrisant a început să strângă donaţii pentru refacerea celor stricate. Astfel, în mai puţin de o luna, el a strâns suficiente fonduri pentru a ridica două chilii în apropierea bisericii din peştera. Acestea au fost terminate în data de 30 august 1940.
În prezent, Mănăstirea din peştera Basarabov funcţionează şi se află în bună stare de păstrare. În mănăstire, slujbele se ţin în special sâmbăta şi duminica. Pelerinii ce vin să se închine şi să calce pe sfintele locuri de nevoinţă ale lui Dimitrie, intra într-o curte cu câţiva copaci plantaţi şi cu o cladire cu chilii. În curte se află şi o fântână, săpată chiar de către părintele Dimitrie, care are grijă de mănăstire.
Două camere şi o sală de mese săpată în stâncă, construite în anul 1956, se află aşezate la poalele muntelui de piatra. Din curte şi până la biserica amenajată în Peştera Sfântului Dimitrie Basarabov, pelerinul trebuie să urce o serie de 48 de trepte de piatră.
În capătul scării de piatră ne aşteaptă o bisericuţă şi un pangar. Bisericuţa, săpată în partea dreaptă a stâncii, încă păstrează iconostasul sculptat în lemn în anul 1941. O icoana de mari dimensiuni îl înfăţişează pe Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi, stând în picioare, iar de jur-împrejur 10 scene din viaţa acestuia ne descriu minunile şi faptele sale deosebite. Icoana păstrează o inscripţie în limba română, scrisă cu litere chirilice, şi una în limba greacă.
În partea stângă a pesterii se află un pangar săpat în piatră şi pictat în exterior. De la bisericuţa din pesteră porneşte o altă serie de trepte săpate în piatră, acestea ducând la o a doua peşteră
naturală, chilie şi loc de înmormântare al părintelui călugăr Hrisant. Mai târziu, această peşteră va păstra şi rămăşiţele altor călugări ai mănăstirii. Acum câţiva ani, osemintele călugărilor au fost luate şi puse în cimitirul mănăstirii.
Nici în ceea ce priveşte naţionalitatea sfântului lucrurile nu sunt foarte clare, deoarece multe sate aveau populaţie mixtă; or, în perioadele mai agitate, locuitorii lor se mutau pe celălalt mal al
Dunării, în Ţara Românească. Acest lucru s-a întâmplat şi cu satul Basarabov, în secolul al XVIII-lea, când, în urma distrugerii lui, localnicii se mută în satul Slobozia de lângă Giurgiu, însă se reîntorc, în parte, spre sfârşitul secolului, formând actualul sat Basarabov.

În timpul războiului ruso-turcesc din anii 1768-1774, sfintele sale moaşte au fost transportate în oraşul Bucureşti de către generalul Petru Saltikov. Acestea au fost aşezate cu mare evlavie şi bucurie în Catedrala din Bucureşti "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", unde se află până în ziua de astăzi.
În anul 1895, învăţătorul Nicolae Nemtov viziteaza Mitropolia de la Bucureşti şi se închină la moaştele Sfântului Dimitrie, rugând pe mitropolit să-i deschidă racla. Făcând o descriere a veşmintelor şi a înfăţisării sfântului, învăţătorul consemnează că o mână este mai
albă, iar cealaltă pare puţin înnegrită din cauza mulţimii închinătorilor care o sărută.

Cetatea Cherven Rusenski Lom Bulgaria iarna

un mic set de iarnă cu cetatea ce v-am prezentat-o prin primăvară.

bancuţa pare mai părăsită acum

satul pare foarte liniştit, doar pe ici pe colo observându-se câte un fir de fum

lumea este mereu mai faină de sus

Râul Lom.. al cărui nume îl deţine regiunea

we walk alone, but there is alwazs somebody with us in our heart

Plimbare Rusenski Lom Bulgaria

Am ales de data asta frumosul parc Rusenski Lom pentru o ultimă plimbare pe anul acesta. Pe 30 decembrie, ne-am dus frumos în Rusenski Lom, unde ne aştepta destulă zăpadă care să ne confecţioneze un mic cadru de iarnă, că în Bucureşti era doar ger. Aşa că vă las să vizionaţi filmuleţul de plimbare prin parc. Sper să vă placă şi să fie relaxant.

Nisovo Rusenski Lom Bulgaria

Undeva mai încolo de Ruse, în inima parcului National Rusenski Lom, se află micuţul sătuc Nisovo. Nu este un oraş de o aşa mare importantă, dar este un sătuc liniştit, de unde poţi admira frumuseţea naturii, în jurul său aflându-se cele mai uimitoare forme săpate în stâncă de Râul Lom, în timp.
Fiindcă ne-a plăcut mult încă de prima dată, am hotărât să facem o mică oprire, fiind o oră matinală să bem o cafeluţă. Am oprit şi am intrat in acest local. Se numeşte Barza Neagră şi este amplasat la intrarea dinspre Varna în sătuc.
Preţuri mici, servire impecabilă şi nenea barmanul vorbeşte foarte bine engleza. Aşa că nu trebuie să vă faceţi niciun fel de probleme. Este locul perfect fie că vrei un weekend liniştit fie că doreşti o pauză de cafea. Pentru poze şi detalii.. vizitaţi site-ul lor.

Made in Romania la bulgari :)

Pe 30 decembrie, am fost puţin în vizită prin nişte locuri faine ale vecinilor noştri bulgari. La un moment dat, setea ne-a împins într-un mic local din sătucul Basarabov (lânga care este şi vestita Mănăstire de la Basarabov). Mai fusesem acolo cu câteva luni în urmă şi părea tare fain. Încă era ok, în mare.. doar că fiind o oră când puştimea satului ieşise la un suc sau una mică.. aveau chef de ascultat ceva mai săltăreţ. Hai.. asta nu mira pe nimeni. Mare ne-a fost uimirea când intrând acolo.. am auzit o "melodie" în aşa zisa limbă română (este vorba despre o superbă manea)şi am auzit grupul de puştani bulgari cântând cu atâta veselie şi trăire încât am rămas perplexă că s-au sinchisit să înveţe.. şi mai ales de ceea ce cântau. Pentru că sunt mai mult decât convinsă că nu aveau nici cea mai mică idee. "Chiar daca esti moldovean, ardelean sau tigan suntem Made in Romania". Asta ca să-mi pricepeţi uimirea! Eh.. e de bine dacă bulgarii cântă cu atâta drag şi spor că ei sunt "made in Ro". Îmi pare rău doar că nu m-am gândit să-i filmez. Pentru cei curiosi să mai asculte şi celalte 2 versuri ale retardităţii ce se numeşte melodie.. o puteţi găsi aici. Eu sper doar ca la un moment dat să se îndure careva să le traduca ;)