Ani de liceu la final

Mai e puţin.. şi se termină. Azi ne-am primit albumele foto de final.. e oarecum trist. E trist ca se termină.. că plecăm şi totuşi frumos pentru că a fost, pentru ca noi am fost.. şi pentru că vom fi.. cel mai trăznit E al dirigăi. Îmi va fi dor de praful de cretă.. de minutele în care mă chinuiam să sterg tabla lună.. sau în care încercam să-l fraieresc pe Pascu să o şteargă.. Sau cum ne îmbulzeam uneori ca o turmă când un profesor ne cerea cretă. Buretele şi creta.. reprezintă... o parte din viaţa de liceu.. o parte la care renunţăm pentru a ne maturiza şi a trece la marker si tabla albă.

Mereu îmi voi aminti cu drag de anii de liceu, şi mereu mă voi întrista când voi asculta melodia.. dar au fost ani frumoşi.. plini de peripeţii : Monica şi Para cel puţin ar trebui să intre în istorie.. ei doi încă din a 9-a au făcut toate tâmpeniile posibile.. şi porneau luptele greco-romane. îmi aduc şi acum aminte cum îşi tunau unul altuia coşurile de gunoi în ghiozdan, sau cum încercam să copiem la latină pentru "sfântul 5". Latina mereu ne-a terminat cu zile.. şi totuşi sunt convinsă că ne va fi dor de profa.. poate chiar şi de madama Ştefureac. Ne va fi dor de poze, de urlete.. de frezele Claudiei, de privirile ucigătoare ale Iuliei, de sictirul din unele dimineţi al Monkadei, de fitzele lui Para .. şi de rarele lui vizite la şcoală, de ţipetele colegei mele de bancă Teo.. care mă mir că nu a răguşit ţipând la mine 4 ani.. sau surzind.. stând cu mine în bancă ;)) de Alexa care cita mereu ceva din Vama.. de Denisa care a aruncat cu telefonul în orice colţ al clasei.. uneori aruncând şi cu altele nu doar al ei.. de Bori care într-un timp îşi scăpa telefonul din bancă de 3 ori pe zi minim, de Emilia cu care mă hârjoneam şi gâdilam până când săraca se umplea de vânătai, de Marina care când se entuziasma.. nu mai tăcea nici bătută, de Adriana care mereu avea ceva de comentat, de Mihaela T cu Spania ei, de Lighi cu tapatul ei în ore, de Andrada cu curele de slăbire, de Răzvan cu completările lui la geografie, de Irina şi de verişoare care mereu stăteau cuminţi la locul lor, de Lili cu care poveşteam multe dimineţi până la şcoală, de Mădălina.. de Maria Cristina.. de Mihaiela Ioniţă.. copilul clasei.. de Florin.. De zilele când Rădulescu îi vâna pe fumători, de zilele cu zăpadă când cel puţin o fată era spălată, de Claudia cu al ei Gigel celebru, de Monica şi veşnicele ei tâmpenii sau mutre, de telefoanele care sunau în ore.. de copiatul la lucrări, de lucrările când eram prinşi cu copiuţa, de multele clipe faine petrecute de-a lungul anilor în diverse formule, in Calabria sau în Bodegă (La Sediu).. peste drum de liceu. Locurile noastre de veci.. aici păpam, aici ne vărsam amarul, aici ne sărbătoream.. aici s-au întamplat multe, aici am descoperit multe cocktailuri, aici am învaţat uneori cum să fim o clasă.. şi să fim prieteni nu doar colegi. Ne va fi dor de orele când ne plictiseam şi pur şi simplu scoteam o carte din ghiozdan şi lecturam în voie.. de discuţiile despre vară, de planurile pe care ni le făceam, de tezele care cândva ne stresau.. de lucrarile care nu se mai terminau, de anumite cereri exagerate ale profilor, de sala de sport unde pătimeam în unele zile de luni când reuşeam să ne trezim atât de matinal încât să facem prezenţa la prima oră, de profa de religie care săraca ne-a suportat 4 ani de zile.. toate cretinitaţile din lume, de baia unde mereu erau vreo 2 uşi stricate.. şi trebuia careva să îţi ţină de uşa, de zilele când canicula ne gonea în terasă, de zilele de boboci când pe gerul bobotezii colindam parcurile din împrejurimi, de feţele pe care le făcea diriga în timp ce ne număra absenţele. Şi cum să uit tocmai de acţiunile.. care nu se mai terminau.. la română, istorie, filosofie, latină.. multă muncă şi bucurie la final când totul era un succes şi eram felicitaţi din toate parţile. Plus lansările de carte la care eram duşi de către diriga.. a.. şi SUPERBELE EXCURSII făcute cu profa de bio, Niţu Alina (o profă care.. ne-a fost extrem de aproape oricând am avut nevoie de cineva).. prin Ciucaş, Curtea de Argeş, Bucegi.. Săraca profa, ne-a dus peste tot.. şi a avut grijă de noi.. A făcut mereu excursi superbe, pentru care ne băteam pe locuri. Excursii care începeau dimineaţa devreme cu ochii cârpiţi în faţa liceului şi care se terminau cu avansate dureri musculare şi oboseală cruntă seara.

Am avut conflicte din plin, ne-am luptat, am ţipat unii la alţii ca descreietaţii uneori pentru un nenorocit de studiu de caz, alteori din cauza unei priviri.. alteori din cauza unui gest pripit.. s-au aruncat multe cuvinte în aer.. şi totuşi.. ne va fi dor.. ne vom aduce aminte cu drag de zilele când trebuia să mutăm toată clasa pentru studiu de caz, sau când trebuia să muncim nopţile să terminăm la timp, pentru ca diriga să fie mulţumită, sau de pauzele în care aruncam cu diverse unii după alţii, de pauzele când coboram în curte cu cei care fumau pentru a mai sta cu ei.. şi a mai vedea soarele, de pauzele când ne jucam cu baloane, de pauzele când ne fugăream prin clasă ca nişte copii de grădiniţă. Sunt atât de multe momente superbe.. încât cea mai mare frică este să nu le uit.. unele sunt imortalizate în poze.. altele doar în memorie, care e destul de fragilă.

Anii de liceu chiar au fost ceva special.. 4 ani care parcă au fost câteva luni.. 4 ani alături de nişte colegi faini.. şi nişte profi interesanţi, într-un liceu bine ascuns în spatele unui gang. Va fi ciudat.. ca în scurt timp aceea clasă să nu mai fie "a mea". Am stat 4 ani de zile.. în banca a 2-a de pe mijloc.. înspre geam. Am avut aceeaşi colegă de bancă.. şi aceleaşi 2 colege în banca din spate. Conversaţiile noastre în 4, erau să ne dea afară de la oră de multe ori.. am scris tone de bileţele, invetând chiar şi un alfabet numai al nostru în cazul în care cădea în mâinile inamicului, pentru a fi mai greu descifrat. Conversam prin tone de foi.. până să apară cosmote-ul.. Ne certam.. ne dădeam cu caietele şi cărţile în cap.. ne luam pixurile, ne încurcam între noi manualele.. NOI SUNTEM SI VOM FI CLASA A 12-E DIN ONICESCU!

You're gonna miss this
You're gonna want this back
You're gonna wish these days
Hadn't gone by so fast
These are some good times
So take a good look around
You may not know it now
But you're gonna miss this
(clipul şi melodia aici)

Pentru alte articole din seria "Ani de liceu" click AICI.

Colegiul National Octav Onicescu

Colegiul Naţional Octav Onicescu.. mi-a fost timp de 4 ani.. (minus o lună.. ) o a 2-a casa.. pentru că, aici mi-am făcut mulţi prieteni.. aici am avut ocazia de a găsi nişte profesori excepţionali, aici am avut ocazia să profesez ca jurnalist.. la revista liceului, "Jurnal de Liceu".. cu care ne mândrim, fiind pe primul loc in capitală. Am paşit în urmă cu 4 ani în curtea ticsită de oameni.. şi cu paşi mici şi timizi m-am dus înspre careu.. încercând să-mi văd viitorii colegi.. Nici nu aş fi bănuit în aceea zi.. cât îmi va oferi liceul şi cât voi ajunge să-l plac.

În primul rând pentru că există o directoare de nota 10. Doamna Pavelescu Livia, este o adevărată comoară pentru acest liceu.. ea fiind cea care se agită pentru orice, care atrage fonduri, care modernizează liceul pentru noi. Doamna directoare, este cea care menţine un dialog deschis între elevi şi direcţiune. Nu cred că a existat vreodată ceva care să nu se rezolve imediat, sau elev care să intre în acel birou şi să nu iasă mulţumit. Orice problemă ai.. se poate rezolva! Ca să nu mai vorbesc că tot doamna directoare m-a sprijinit în ideea mea de a-mi expune câteva fotografii. Un om excepţional mereu deschis oricaror idei.

În liceu.. am avut ocazia să activez la ziar, unde am învaţaţ multe. Am învăţat să redactez, să respect termene limtă, să lucrez în Quark, să îmi sacrific timpul pentru o cauză. Apoi.. prin clubul de turism, am avut ocazia să cunosc oameni excepţionali cu care am cutreierat Bucegii si Piatra Craiului. Apoi.. am avut ocazia să plec într-un schimb de experienţă acum 2 ani, în Belgia. Alţi colegi, au plecat anul acesta 2 săptămâni în Portugalia..

Este un liceu mic, un liceu ascuns undeva în sectorul 4, dar un liceu ce vine puernic din urmă.. câştigându-şi renumele.. bucăţică cu bucăţică. Un liceu ce merită avut în vedere! Eu.. sincer nu regret nicio clipă că am avut o asemenea ocazia să învăţ în onicescu.. şi să fiu "onicean".

Drumul Sinaia - Poiana Stanii Regale in poze

Voiniceşte înaintăm pe cărari de munte, dupa praful de pe asfaltul capitalei.. ne plăngem puţin de brusca schimbare.. care deşi este benefică ne solicită anumiţi muşchi ce intraseră in adormire.
Ţinându-ne unii de alţi.. înaintam.. ne dorisem munte.. şi excursie.. aşa că.. deşi ritmul impus de nenea ghidul era puţin cam rapid pentru majoritatea.. ce abia îţi intrau în ritm..
Erau atâtea plante şi plăntuţe de admirat pe jos.. încât nici nu ştiai pe unde să te uiţi.. totul de un verde atât de crud.. şi peisaje superbe.. linişte (cât de cât.. mereu fiind careva din grup care să ţipe puţin). Era o lume faină.. şi pe jos. Doar e sfărşit de primăvară.
Traseul este uşor.. după ce îţi stabileşti un ritm şi te ţii de el.. la noi.. pentru început ritmul se numea "popas"! Asta ne auzeai urlând de câte ori aveam ocazia.
Noi înaintam spre Poiana Stânii Regale, un loc unde eu nu mai fusesem până acum, urcând la cota 2000 pe binecunoscutul traseu 1400-2000, este un mic platou.. situat la o altitudine de 1270 de metri, la poalele Muntelui Piatra Arsa.
Un traseu, perfect pentru oricine.. nu este lung, nu este atât de solicitant.. şi după urcare te poţi răcori la cabană.. unde de asemenea poţi şi papa ceva bun. Un drum perfect şi relaxant... recomandat oricum doreşte o gură de aer proaspăt şi mult verde.

In the end

Meredith: We go into medicine because we want to save lives. We go into medicine because we want to do good. We go into medicine for the rush. For the high... for the ride. But... what we remember at the end of most days are the losses... what we lay awake at night replaying is: the pain we caused or failed to cure; the lives we ruined or failed to save. So the experience of practicing medicine rarely resembles the goal. The experience too often is ass backwards and upside down. (Grey's Anatomy season 4, ep 10).

Richard: Look at me. This day, this day you feel helpless. This day makes all those other days when you fight to save a life and lose. This day makes you grateful you have a chance to do anything at all. You take it in. (Grey's Anatomy season 4, ep 10).

Doar o ploaie de vara

Ieri.. eram în acceleratul de Bacău.. ce fugea rapid.. pe linii înspre capitala însorită şi asupra căreia s-a abătut zăpuşeala, dar.. în mica noastră staţionare în Mărăşeşti.. a început să plouă torenţial pentur vreo 5 minute.. era ceva frumos.. cum se scurgeau picurii de de ploaie peste conductor.. pe geamuri.. erau mari.. si rapizi.. lovind tot ce le stătea în cale. Era o ploaie caldă de vară.. deşi este încă mai, o ploaie care am simţit-o în palmă.. şi care a pierit.. la ieşirea din zona de triaj.

Cetatea Cherven din Parcul Rusenski Lom, Bulgaria

Fortăreaţa Cherven a fost un centru militar, administrativ, economic şi cultural al celui de al doilea Stat Bulgar in sec 12-14. Ruinele fortăreţei sunt localizate lângă satul cu acelaşi nume, situat la 30-35 km sud de oraşul Ruse, in nord-estul Bulgariei.
Oraşul a fost construit pe ruinele unei fortăreţe bizantine datând din sec. 6, întreaga suprafaţă fiind nelocuită de la sosirea tracilor. Cherven a fost menţionat pentru prima oară in sec. 11 în scrieri vechi bulgare (slavone) apocrife. Importaţa fortăreţei a crescut după anul 1235, pe măsura ce aceasta a devenit “reşedinţa” bisericii ortodoxe bulgare.

A fost capturată şi afectată de raidurile din 1242 “Horzii de Aur” ale mongolilor şi cucerită de trupele bizantine în perioada domniei Ţarului Ivailo (1278-1280). În cea de a doua jumătate a sec. 14, suprafaţa de apărare a cetăţii depăşea 1 km pătrat şi a cunoscut o dezvoltare urbană puternică, încluzând un oraş intern bine fortificat pe un teren stâncos, situat pe unul din braţele râului Cherni Lom, precum şi un oras extern, situat la picioarele rocii, în vecinatatea dealurilor.

Oraşul avea un sistem complex de fortificaţii. Cherven s-a dezvoltat ca oraş industrial in sec. 14, printre ocupaţiile locuitorilor numărându-se extracţia fierului, prelucrarea acestuia, facerea de obiecte preţioase şi bijuterii, construcţiile, artele. Oraşul era o joncţiune importantă de drumuri între Dunăre şi interiorul tării, ceea ce a făcut din oraş un centru – cheie al comerţului.

Cherven a fost cucerit de otomani in 1388, iniţial a pierdut funcţiile administrative, apoi a scăzut ca importanţă.

Satul modern Cherven, situat în apropierea ruinelor oraşului medieval avea, in septembrie 2005, 302 locuitori. Un sătuc mic şi care arată destul de bine.. De sus de pe cetate, arată chiar ca locul de vis unde să traieşti.. nu poţi să nu-i invidiezi pe locuitori pentru superba privelişte cu care se trezesc în fiecare dimineaţă.
Ruinele de la Cherven sunt un site arheologic de mare importanţă pentru cultura bulgară a evului mediu. Primele excavări au început in perioada 1910-1911 sub conducerea profesorului Vasil Zlatarski, cercetările constante efectuate asupra sitului începând in 1961.
Activitatea arheologică este condusă în prezent de Dr. Stoyan Yordanov de la Muzeul Regional de Istorie din Ruse. Dr. Yordanov are o experienţă de peste 30 ani în ceea ce priveşte lucrările arheologice de la Cherven şi conduce în fiecare vară excavările ce se efectuează în oraşul vechi. Astfel, au fost dezgropate: palatul feudal, zidurile de fortificaţie de 3m, 2 pasaje subterane pentru rezerve de apa, 13 biserici, clădiri administrative şi rezidenţiale, ateliere şi străzi.
Site-ul a devenit rezervaţie arheologica din 1965 şi e o atractie turistica populara. Chiar in ziua vizitei noastre, la 5 minute după ce ajunsesem noi.. parcarea s-a populat instant.. apărând din senin cel putin vreo 5-6 maşini.. toţi pornind veseli înspre ruine.. în frunte cu ghidul ce le povestea istoria, din păcate doar in limba bulgară.

O straduta din Paris

Tabloul ăsta m-a fascinat încă de la prima privire.. o stradă liniştită din Paris.. o străduţă albastră cu doi îndrăgostiţi mergând agale de mână pe mijlocul străzii. Nuanţa de albastru care primează.. dă un sentiment de linişte.. calmează.. şi duce spre visare. În doar câteva secunde, fără sa-ţi dai seama te transpui.. în aceea atmosferă tipic pariziană.. simţind în nări mirosul specific produselor de patiserie.. având o poftă teribilă de un vin bun şi rece la o terasă pe o străduţă veche şi îngustă. Până acum.. tot ce am văzut din Paris.. s-a rezumat la filme, unde am văzut de fiecare dată un alt oraş.. prin alţi ochi.. Acum.. îl redescopăr prin muzică.. şi în urmă cu doar vreo 4 zile.. l-am redescoperit prin acest tablou.. ce atârna deasupra patului meu dintr-o cameră de hotel din inima Bulgariei.. ciudat nu? Eram în Bulgaria.. şi am adormit visând la Paris.. plimbându-mă pe străduţă..

Masivul Stara Planina

Poza făcută de la monumentul de la Shipka, într-o faină zi de mai.. vedere înspre Gabrovo.. Arăta superb.. încep deja să mă gândesc serios la o plimbare prin munţii vecinilor nostri.. sper doar ca ei să stea bine cu marcajele de pe trasee.. că dacă se aseamănă cu noi nu e de bine ;))

Benoit Duteurtre - Fetita si tigara

Totul în carte porneşte de la un lucru.. cotidian.. o simplă ţigară şi efectele ei. O lume ciudată..în care o ţigară poate salva un om vinovat de la închisoare.. şi îl condamnă pe cel nevinovat.. din cauza micii sale dependenţe legate de aceea ţigară. O lume ciudată în care "copii nu mint".. când defapt.. la vârsta aceea, copii spun multe verzi şi uscate, acest lucru făcând parte din farmecul vârstei. O carte micuţă şi interesantă despre prostia omenească.. şi multe alte lucruri care ne orbesc.. şi care încet, încet.. ne duc la distrugerea societaţii în care trăim prin legi din ce în ce mai stupide.

Stara Zagora Mineral Bani (Стара Загора)

Staţiunea este linistită, în genul staţiunilor balneoclimaterice de la noi, Govora, ori Călimanesti. Diferenţa constă în aceea că e situată într-o pădure, departe de orasul Stara Zagora, aflat la 13 km. Chiar şi în camera hotelului, ciripitul păsărilor era fundalul sonor, hotelurile fiind construite astfel încât să aibă de jur-împrejur fiecare oaza lui de verdeaţă.

Este destinaţia favorită a locuitorilor de la oraş, care, mai ales in weekend vin la terasele sau restaurantele hotelurilor din staţiune să serveasca masa cu prietenii, să se relaxeze şi să se simta bine. Nu e de mirare că e o atractie pentru turişti, deoarece liniştea de aici e profunda, tulburată doar de zgomotul vântului, ce bate printre copaci, de ciripitul păsărilor, iar mirosul de “verde”, de aer de munte este perfect pentru a putea face un sfârşit de săptămână să devină perfect.

Din păcate, staţiunea nu a scăpat de urmele lăsate de anii comunismului, nu au fost făcute investiţii decât în hotelurile nou construite. Centrul a rămas ca şi acum 50 ani, cu cladiri vechi si darapanate, cu un magazin “general” şi o cârciumioară alături… Nu prea ai ce servi la terasă, aşa că magazinul e binevenit pentru o bere rece sau o pâine.

Stara Zagora se afla în inima Bulgariei, la "piciorul" masivului montan Stredna Gora. Staţiunea nu este foarte cunoscută, dar oraşul Stara Zagora, este al 5-lea ca mărime din ţară.. În aceea zonă deşi climatul este oficial cel temperat continental, se simt influenţe puternice sudmeditareaneene.
Oraşul.. deşi în plină dezvoltare.. are totuşi farmecul lui aparte cu clădirile vechi.. şi cu bătrăneii ce stau liniştiţi pe băncuţe privind în zare. Ca orice staţiune.. este destul de multă populaţie mai în vârstă.. dar în plimbarea mea prin staţiune.. abia dacă ţi-au făcut remarcată prezenţa.
Pentru cei pasionaţi de plimbări.. şi cei care indrăgesc culoarea verde crud.. ce o au pomii si.. întreaga natura în perioada asta, Stara Zagora Mineral Bani este o adevărată oaza.. de unde nu îţi mai vine să pleci.. sau cel puţin nu aşa repede.
Nu prea te poţi plictisi.. decât dacă nu eşti amator de natura.. dar în rest diversele poteci şi potecuţe te vor ţine ocupat şi în formă.. cel puţin vreo 2 zile.
Vechea baie comunală este o clădire construită probabil odată cu vechile pavilioane din spate, care acum sunt în paragină. Baia e încă funcţională, deşi, sincer, nu ne-a “îmbiat” cu nimic. Este păcat ca în spatele acesteia sunt ruinele vechilor terme romane, peste care a crescut iedera şi iarba. Am intrat pe o portiţă, aflată în laterala băii spre zona de captare a apei termale şi am văzut ruinele, le-am putut fotografia şi admira.

Pasul Shipka din Muntii Stara Planina din Bulgaria

Drumul continuă şerpuit prin defileul râului Yantra până la Gabrovo, oraş considerat in Bulgaria capitala umorului. De aici incepe un adevarat test auto, urcatul in masivul Stara Planina (M-tii Balkani) pe serpentine abrupte si scurte pana in pasul Shipka la 1150 m. Este o porţiune destul de grea fiind nevoit să mergi cu viteza I sau cel mult a II-a mai ales la urcat. Dar peisajul superb cu care îţi delectezi privirea merită sacrificiul de la volan. O parcare de o parte si de alta a soselei cu restaurante si mici magazine marcheaza apogeul escaladei. Oprind acolo ai 2 opţiuni, ori mergând pe o mică şosea pentru încă vreun kilometru jumate, ori.. pe jos, urcând câteva sute de trepte.

Eu am ales drumul pe trepte.. pentru că după un timp de zăcut în maşină simţi nevoia de puţină mişcare.. şi deşi nu te-ai aştepta chiar la atâta.. eu tic că se merită. Treptele sunt în mod sigur peste 1000. Nu le-am numărat din păcate încât să zic un număr cât de cât exact.. dar deşi necesită mult efort, peisajul merită.. Mi-a plăcut şi faptul că în jurul meu erau oameni de toate naţiile, italieni, nemţi şi uimitor şi turci care nu prea ştiu ce căutau pe acolo având în vedere că monumentul reprezenta înfrangerea lor.
Urcai.. alţii coborau, toţi erau numai un zâmbet, te salutau.. nu conta nimic altceva decât că eşti acolo şi că ai ales să urci pentru a vedea monumentul. Fiind pe fugă, nu am putut savura din plin frumuseţea naturii.. dar verdele acela.. si petele de soare ce răzbeau printre frunzele pomilor făceau un adevărat joc de umbre pe jos.
Din când în când.. în timpul urcuşului destul de solicitant, mai ales pentru cineva care nu deţine o formă fizică prea bună, erau şi câteva băncuţe.. răzleţ puse. Majoritatea se puneau pur şi simplu în fund pe trepte.
Intr-o laterala pe varful Stoletov se vede Monumentul ridicat in memoria celor care au cazut in razboiul din 1877-78 pentru eliberarea Bulgariei de sub ocupatia otomana.
Monumentul tronconic din piatra de 31,5 m ridicat in 1934 domina peisajul fiind vizibil de la
mare distanta. Este opera architectului Atanas Donkov si a sculptorului Aleksandar Andreev.
Pentru eliberarea trecătorii, s-a format un "corp de voluntari" bulgari, care s-au alăturat garnizoanei ruseşti. În iulie 1877, generalul rus Gourko, a trecut Dunărea şi a înaintat spre Balkani, unde a avut de înfruntat o garnizoană tucească în jur de 4,000 - 5,000 aflată sub conducerea lui Suleiman Pasha. Ruşii au început atacul în ziua de 17 iulie, continuând apoi şi a doua zi cu altă tactică.. reuşind abia pe 19 iulie să-i facă pe turci să evacueze, ca ei să poată prelua controlul.
Pe 21 august 1877, turcii au încercat să recupereze trecătoarea şi deşi erau aproximativ de 5 ori mai mulţi, au fost înfrânţi. Garnizoana rusească avea în jur de 7,500 de oameni din care 4,500 erau bulgari, pe când turcii veniseră cu 38,000 de oameni. A fost o înfruntare unde ruşii au învins prin tactică.
Pe 13 septembrie în acelaşi an Suleiman Pasha a reîncercat să recupereze trecătoare, dar din nou fără succes, aceasta fiind ultima încercare. Ultima bătalie de la Shipka a avut loc între 5-9 ianuarie 1878 când turcii au fost înfrănţi definitiv, ca la 3 martie 1878 bulgarii să-şi obţină independenţa în cadrul întâlnirii de la San Stefano.
Priveliştea de acolo era pur şi simplu uimitoare.. nici nu ştiai în ce parte să te uiţi.. erai total captivat de culorile faine ce se zareau.. uimitor peisaj.. Stara Planina chiar este un masiv montan superb.
Drumul coboara apoi abrupt pana in orasul Sipka. Pe stanga, chiar la intrarea in orasel, o biserica cu turle aurite si inalte (cel mai inalt 53m) sub forma de ceapa ne atrage atentia.Este Biserica Memoriala Shipka care face parte intregranta din Complexul Memorial inchinat soldatilor cazuti in razboiul Ruso - Turc din 1877-78. In cazul de fata monument inchinat soldatilor rusi si ucrainieni cazuti in batalia de la Pasul Shipka.. A fost ridicata intre anii 1885 and 1902 de Antony Tomishko sub indrumarea arhitectului Alexander Pomerantsev.

Un graunte

Un grăunte în faţa naturii, doar un mic omuleţ ce priveşte cu uimire orice. Un punct atât de mic încât nu se vede nici măcar din avion. Abia zărim maşinile.. Din spaţiu suntem exact ca un grăunte, o boabă, un fir de nisip. Nu poţi să nu te gândeşti, cât de mici suntem în faţa a ceva atât de mare şi frumos.. şi totuşi, oricât de mare este un munte, mereu reuşim să ajungem în vârf.. chiar dacă ne lovim, pierdem din lucruri, pierdem oameni pe traseu.. tot ajungem cât mai în vârf, mai ales dacă suntem încrezători. Un oraş pare atât de frumos văzut de sus, maşinile par calme, mişcându-se încet, vag.. se întrezăresc şi câteva firicele de fum. Distanţa face diferenţa.. de aproape totul pare destul de banal.. pe când.. de sus, din altă lume, priveşti dintr-o nouă perspectivă. Şi aici intervine dilema.. e mai bine să stai departe şi sa admiri.. sau să te apropii şi să te doară cum oraşul se transformă.. şi îi transformă şi pe ceilalţi.

"There’s one million stars
For every little grain of sand down there"

Herman Hesse - Lupul de Stepa

Lupul de stepă este o carte interesantă. Deşi nu prezintă o acţiune foarte amplă te captivează prin limbaj, prin povestire, prin gândurile care uneori sunt atât de asemănătoare cu ale tale. De multe ori, mulţi ne simţim ca nişte lupi de stepă şi nici măcar nu avem idee de asta. O carte bună pentru adolescenţi.. o carte care te pune serios pe gânduri şi care te face uneori să reevaluezi viaţa şi ceea ce ţi se oferă. Mai jos câteva din citatele care mi-au plăcut mie.

“Majoritatea oamenilor nu vor să înoate înainte de a şti să facă acest lucru.” Nu-i aşa că e plină de tâlc? Fireşte că nu vor să înoate! Că doar s-au născut să trăiască pe pământ şi nu în apă. Şi fireşte că nu vor să gândească! Iar cel ce gândeşte, cel care consideră că esenţialul este să gândeşti, acela poate să avanseze oricât în acest domeniu, dar totuşi el a confundat pământul cu apa şi, odată şi odată se va îneca.

Odată, după ce discutasem despre aşa zisele atrocităţi ale evului mediu, mi-a spus : “În realitate nu a fost vorba de niciun fel de atrocităţi. Un om din evul mediu ar detesta în mod identic întregul nostru stil actual de viaţă, considerându-l atroce, dezgustător şi barbar! Fiecare epocă, fiecare cultură, fiecare datină şi tradiţie îşi are stilul ei propriu, propria sa moliciune şi duritate, frumuseţile şi atrocităţile sale, considerând că anumite suferinţe sunt fireşti şi tolerând răbdător anumite rele. Viaţa oamenilor se transformă în suferinţă reală, într-un adevărat iad numai atunci când se întrepătrund 2 epoci, două culturi şi religii.„

„Dimineaţa era pentru el perioada proastă a zilei, îi era teamă de ea, căci niciodată nu i-a adus ceva bun. Nicicând în viaţa lui nu a fost vesel cu adevărat dimineaţa, n-a făcut nimic bun înainte de prânz, n-a avut niciun fel de idei bune, nu a fost în stare să-şi procure sieşi ori altcuiva o bucurie.”

„Numai umorul, inveţia aceasta minunată a celor care se văd împiedicaţi să-ţi realizeze înalta lor chemare, acestor fiinţe aproape tragice, a fiinţelor nefericite, extraordinar de talentate, numai umorul săvârseşte imposibilul, străbătând şi unind toate faţetele umanitaţii cu razele reflectate de prisma sa. Să trăieşti în lume, ca şi cum aceasta nu ar fi lume, să respecţi legea şi totuşi şi totuşi să fi mai presus de ea, să pozezi „ca şi cum n-ai poseda nimc”, să renunţi ca şi când n-ar fi vorba de renunţare.”

„Orice naştere înseamnă despărţire de cosmos, înseamnă limitare, desprindere de Dumnezeu, înnoire dureroasă.”

„Un om care este în stare săţl înţeleagă pe Buddha, un om care intuieşte existenţa cerurilor şi a abisurilor condiţiei umane nu ar trebui să trăiască, într-o lume guvernată de common sense, democraţia şi educaţia burgheză. Trăieşte în ea numai din laşitate, iar când dimensiunile proprii îl stingheresc, când strâmta lui camera burgheză devine prea strâmtă pentru el, atunci aruncă vina în spinarea lupului şi nici nu vrea să ştie că, în momentele acelea, lupul reprezintă cea mai bună parte din sine.”

„...de fiecare dată când viaţa mea fusese zguduită din temelii, câştigasem până la urmă câte ceva, câştigasem mai multă libertate, mai mult spirit, mai multă profunzime, dar şi ceva mai multă singurătate, mai multă răceală, mai puţină înţelegere.”

„Nu era oare mai înţelept şi mai simplu să te fereşti de repetarea atâtor suferinţe şi să dispari fără urmă” ?

“Nouă, nemuritorilo, nu ne place să luăm în serios, nouă ne place să glumim. Seriozitatea, tinere, este o chestiune de timp; nu pot să-ţi dezvălui decât că ea provine dintr-o supraestimare a timpului.Şi eu am exagerat odinioară importanţa timpului, de aceea mă hotărâsem să trăiesc o sută de ani. Dar, vezi tu, în eternitate timpul nu există, eternitatea nu este decâr o clipă, abia ajunge ca să faci o glumă.”

Inside my head

Cum ar artăta mintea mea dacă aş putea să ma plimb prin ea.. ca şi cum m-aş plimba pe stradă în drum spre şcoală? Cum ar fi.. să pot să îmi dau seama de tot.. pentru că sunt convinsă că ştiu multe.. doar că e greu să le găsesc. Mintea mea.. cred că ar fi ca un munte.. iar informaţia acumulată în toţi aceşti ani, s-ar afla în pietricele.. scoaţa copacilor, frunze, firul ierbii. Când aţ dori să găsesc ceva.. abia atunci ar interveni o problemă în peisaj.. fiind multe, fiind asemănătoare, uneori poate dura o vreme ca să pot formula un răspuns mulţumitor.. uneori poate nu voi mai găsi răspunsul la timp încât să conteze.. important este doar.. să ne perfecteţionăm sistemul de "search".. avem totul la degetul mic, noi suntem problema. Şi până nu elicidăm misterul propriei minţi.. nu putem nici măcar visa să ştim ce se întâmplă în mintea altuia.. e ca o piramidă.. trebuie baza.. ca să poţi ajunge să ai un vârf. :)

Prostii il intreaba pe Google - partea a 2-a

De fiecare dată îmi este dat să mă crucesc când văd atât cretinism.. ce abundă la noi.. şi sunt convinsă.. că cei listaţi mai jos nu sunt niciun procent din cretnii naţionali cu care ne mândrim şi defilăm! Căutările cele mai recente şi cretine de pe blogul meu... have fun! :)

viitorul am auzit de el dar nu l-am intalnit niciodata --> al dracului ce tupeu ce el să se ascundă de tine.. e totuşi de lăudat că ai auzit de el. Cât despre întâlnit.. mai bine nu.. rămâi şi tu niţel în trecut

teste simte ceva pentru mine -- eu simt ca eşti retard.. şi.. wow.. nu am avut nevoie de un test ca să-mi dau seama de asta!

formati de muzica franceza care incepe cu d --- sigur vei găsi :)) ! Caută mai bine pe un site de versuri.. era greu nu? Gânditul ăsta!

are bulgaria vreun parc de agrement? si daca da sa arate poze --- sunt curioasă cât de tare s-o fi speriat bietul nene Google când te-o văzut atât de prost făcut grămadă.

compuneri frumoase despre viata monotona a oamenilor de la tara --- tu ori n-ai fost în viaţa ta la ţară.. ori esti atât de stupid! În cazul în care n-ai fost.. stai acasă.. poate vei crede că vaca e vreun balaur cu coarne.. a.. şi stai! că mai sunt şi taurii..

melodia serenei de politie --- nu ştii celebra ninonino? Mergi la ei.. şi cere mp3-ul .. poate ai baftă şi ştiu ce-i ăla!

sampania valabilitate expira --- citeşte naiba bine că scrie şi pe sticlă!

yahoo 360 blog povestire --- DECI!! ăsta e blog găzduit de blogspot! de ce ai impresia că este vreo legătura cu yahoo? Te vei învăţa vreodată?

afrodisiace ptr femei (din viena austria) --- sigur vor fi în culmea fericirii dacă te împuşti!

blog de pustoaica --- nu zău.. nu-ţi mai ajunge hi5-ul.. te-ai găndit să schimbi terenul

Calatorie pe planeta Marte(compunere distractiva) - trebuia sa ramai acolo!

unde mi-a placut in turcia? -- de ce oare ar trebui să ştim noi asta? Geniul al naturii! CLAR!

program pentru descarcat telenovele la fel ca si strong dc --- va exista doar dac[ esti destul de deştept să-l inventezi.. şi din fericire pentru noi.. nu eşti!

insomnii organe - "de ce nu vrea sa iti mearga obiectul muncii la culcare?"

avatare cu adolescenti tristi -- nu eşti tu destul ?

Se cauta jocuri cu power rangers -- Te rog continuă să cauţi!

va imaginati cum ar fi viata fara tv? --- DA! mult mai inteligentă şi.. mai liniştită fără ştirile de la ora 5 :)

pacient cu frica de soareci la terapie -- o..da! cum să nu! :)) nu cumva vrei ;i poze? sau.. stai! mergi pe youtube şi dă pe acolo un search.. poate a mai fost vreun bolnav înaintea ta

cuafura emo -- agramat ratat ! reteţa ideală.. 3 la 10 roni :))

vezi prin webcam altora fara sa stie - mai suntem şi nişte mici spioni mai nou.. nu vrei cumva să vezi tot ce face all day long?

mama impunge si eu trag - iar eu m[ crucesc de cât de tembelă poţţi fi să cauţi aşa ceva pe net! vezi cum tragi de ac.. poate te împungi niţel cu el :P

computatorului nu te aduce la bine --- nu eşti tu un exemplu destul de concludent.. mai e nevoie şi de altu ca tine? Ps.. mergi la oglinda din baie!

desenele animate care tampesc - ei nu zău.. se pare că te-au şi tâmpit!

cantecel de despartire (orange romania) - te muţi la vodafone sau cosmote?

canta muzica cand deschid pc - şi pe mine mă dor ochii când citesc ce aberezi!

masina de impletit ciorapi - da! noua invenţie revoluţionară... Google motorul de cătare care îţi impleteşte ciorapii.. ofertă promoţională! nu rata!

doar poze emo faine - nu aveaţi voi un site foarte cretin.. emokid.ro sau ceva ?

sunt un copil fericit-compunere - singur vei fi fericit când vei pica la română!

piesa cu râs la radio dj - hihihi! :)) =))

power rangers paste

ce suprafata si cati locuitori are olanda -- incearcă pe wikipedia! retard

album foto girls love emo --- emokid.ro .. vă rog.. asta nu e blog Emo.. wtf.. e greu de priceput?

numele celor cu dia dupa hi5 - rău e să fi prost, pe cuvânt!

desene animate de pe cartoonnetwork care dureaza mult - mai bine ţi-ar tăia careva netu!

intreaba si eu iti raspund - cât de ratat eşti cu adevărat ? :D

melodia filmului o mie si una de nopti de pe canalu d - canal ratat = om ratat! mergi şi pune naiba mâna pe o carte..

Din senin

Azi la un moment dat.. mi s-a întâmplat o fază faină.. eram cu o colegă la repetiţii pentru o acţiune.. şi cu puţin înainte de a pleca, fiind foarte plictisite, ne-am pus pe un legănat tembel în timp ce ne hăguiam... şi.. fiecare mormâia ceva în treaba ei, când la un moment dat.. ne-am dat seama că involuntar ne sincronizasem şi.. începuserăm să fredonam aceeaşi melodie.. care ne plăcea amândurora.. şi în momentul ală.. nu a mai contat lipsa total a vocii .. şi am început să "cântăm" în treaba noastră de vreo câteva ori refrenul melodie..

Country roads, take me home

To the place, I belong
West virginia, mountain momma
Take me home, country roads

youtube clip :)

City of blinding lights

Asta se vede în unele nopţi senine cu lună plină de la geamul meu din balcon. E chiar frumos.. mai ales când luna luminează totul atât de fain.. incât oraşul.. arată altfel.. îmi conferă o senzaţie de siguranţă stând căţărată acolo privind liniştea şi.. cele câteva umbre ce se grăbesc către un ceva..

The more you see the less you know
The less you find out as you go
I knew much more then than I do now

Curtea berarilor

Bine ascunsă în interiorul Curţii sticlarilor, puţin mai încolo de intrarea în Lucky 13, se află.. o nouă curte bine camuflată, cea a berarilor, cea a studenţilor ce vor o bere bună la halbă şi care să nu-i usuce, un loc fac pentru cei care vor să vină în grupuri mai mari cum am fost noi, fără a fi stingheriţi, un loc bun pentru a cânta la chitară din ce am văzut.. Trebuie să precizez că este un local foarte spaţios.. deşi de la intrare ai avea dubii seriose. Atât interiorul, cât şi curtea din spate.. pot adăposti multe persoane însetate de puţin suc de hamei.
Un local unde berea bănăţeană "Timişoreana" este la loc de cinste. Şi.. pe bună dreptate.. de data asta, la halba mi-a plăcut nespus de mult.. Plus.. că şi prezentarea a fost faină.. halba.. apoi.. am rămas la un moment dat cu ochii pironiţi pe ea.. la bulele ce dansau în bere ;)) Era fain de privit dansul!
Desenele de pe peretele din spate mie personal, mi-au plăcut mult.. dădeau o atmosferă faină şi arată că locul este îngrijit. Din păcate.. uneori chelnerii sunt mai irascibili.. încât.. trebuie să fluieri.. faci semne disperate, ca întrţun final.. să te duci la el.. şi să-ţi trântească un.. "vorbiţi cu colega.." de am rămas tablou.. şi i-am mormăit ceva.. şi din fericire pentru el a ieşi basma curată că la doar 3 min a apărut cu cele 2 beri cerut in braţe.. se pare că a aflat că nu doar colega poate să care. În rest.. doar de bine pe moment.. un local ce merită reţinut si revizitat când voi avea mai mult timp.

Predici

Suntem extrem de buni când vine vorba de ţinut predici. Toţi.. devenim experţi în orice domeniu (deşi suntem total pe lângă.. neavând deloc experienţă în acel domeniu) când vine vorba de a ţine cuiva o predica.. sau cum zic americanii "give a piece of your mind". Dar cel mai mult mă calcă pur şi simplu pe nervi când văd pe cineva care predică despre ceva ce tocmai el face frecvent. Mi se pare total absurd.. persoana în cauza ori zice doar ca să dea bine.. ori e atât de pe lângă.. încât nu realizează că face fix aceeaşi greşeală, poate într-o manieră mult mai rea şi mai dureroasă. Observ că de multe ori.. aceşti militanţi pentru o anumită cauză.. nu fac de multe ori.. decât să se descrie pe ei, doar că nu spun la final.. "acesta am fost eu.. nu este recomandat să ma copiaţi". Şi totuşi.. cum îşi permit unii să vorbească cu atâta seninătate şi patos despre ceva ce ei poate chiar au făcut inconştient în urmă cu jumate de oră, mă depăşeşte total. Ori lumea se tâmpeşte.. ori, devenim atât de superficiali şi cretini încât vorbim doar ca să zicem ceva.. care să dea bine. Imaginea e tot ce contează.. şi dacă mai vorbeşti şi de un lucru actual.. mai contează oare că şi tu îl comiţi frecvent? Nu mai suport să văd atâta ipocrizie zilnic.. la şcoală, la tv, la radio.. peste tot văd acelaşi lucru.. doar ca în fiecare zi.. în altă parte şi cu alţi protagonişti.

Toast

"to that place i left,
to all of my friends,
to the rose i gave to a girl one day,
to those moments i cried believing a lie,
to the jackals i met and i never betrayed…
to that child i prayed to be back one day,
to those feelings i lost with my fingers crossed,
to the moments i thought that i would go insane.."

Byron - Toast proposal

Un mic toast.. pentru Byron, o trupă românească de excepţie, din pacate foarte puţin cunoscută. O trupă ce aduce puţin cu Urma şi Kumm, posibil din cauza fondatorului ce cândva a frecventat ambele trupe. Un album ce merită ascultat.. şi înţeles, un album perfect pentru zile mai ploioase şi triste.

Matinal

În fiecare dimineaţă ne trezim alt om. Pur şi simplu nu prea există dimineţi identice. Cel puţin nu la vârsta mea. De fiecare dată un mic detaliu este altfel, camera este aranjată altfel, soarele intră altfel în cameră.. aşa că noi de ce nu am fi puţin mai altfel? În fiecare zi suntem puţin schimbaţi, ne trezim cu alte vise, alte imagini în cap, cu alte idei. O nouă zi.. şi un alt eu. Şi totuşi deşi ne schimbăm atât de mult, reuşim să fim tot noi. Şi.. dimineaţa decide ziua. Un gând, un lucru şi o cafea bună.. pot să dea culoare unei dimineţi. Se opreşte vreodată schimbarea.. oare ne vom trezi cu 2 dimineţi la fel.. 2 dimineţi în care să fim cel de ieri şi mâine? Sau.. e mai bine să te schimbi şi să încerci să mai laşi câte puţin din tine în trecut.. ? Dimineaţa, cel puţin pentru mine, are importanţă mare..

Taram de vis [acasa]

Am fugit de ploaie, în Vulcan tocmai se instalase un nor serios, catre Petroşani.. cer plin de norişori.. iar către Uricani părea senin. Aşa că am ales să fugim, am păcălit ploaia şi am ajuns într-un mic tărâm de vis.. Valea de Peşti.. în spate se vede Retezatul, şi nişte rămăşiţe de zăpadă care să ne aducă aminte de iarnă.

In soapta

"I wonder if telling you my hardest secret will make your life easier.."

Oare ajută cu ceva să spunem cuiva? În afara de faptul că ne răcorim.. nu avem nicio soluţie.. mai ales că de multe ori persoana respectivă va trece peste.. veţi discuta puţin.. ca la final să schimbe subit subiectul. Şi în plus.. secretele împovărează.. te-ar ajuta cu ceva să ştii? Poate te-ai simţi mai bine.. poate mai prost. De multe ori nu are rost.. de multe ori tăcerea e mai bună şi mai liniştită.. nu aduce nimic rău.. :) Secretele sunt mai bune în tăcere..

Pentru ca

Pentru că uneori.. îmi doresc să fiu iar ca atunci..
Pentru că uneori e prea greu şi mă enervează tot
Pentru că uneori e mai bine să îţi aduci aminte de lucrurile cu adevarat importante.
Pentru că îmi pasă.. şi simt
Pentru că.. uneori aşa sunt eu mai naiva
şi.. pentru că poate uneori.. e târziu.

Muzeul Satului

Vineri pentru câteva ore.. am luat 2 buni prieteni plimbăreţi cu mine.. şi am mers din nou în Muzeul Satului. Nu mai fusesem acolo de ceva vreme.. posibil vreo 2 ani. Mă... interesa în mod special o casă, dar mi-a plăcut enorm.. nu îmi venea să mai plec. Totul era atât de verde, în jur doar străini.. în special francezi am văzut că erau din belşug. Era o adevărată plăcere să te plimbi şi să faci poze.. chiar şi pe mica furtună ce ne-a prins la vreo 20 de minute de când intrasem. Ne-am adăpostit frumos pe o bancută şi am aşteptat să treacă norii.. ca apoi.. să reîncepem plimbare printr-un aer atât de curat încât pentru câteva secunde.. ai fi crezut că eşti la munte.
Am întâlnit tot pe acolo şi ceva locuitori, nişte micuţi tigrişori care se apropiau şi se dădeau pe lângă tine.. poate, poate le iese şi lor ceva. Chiar erau adorabili, mai ales ca stateau aproape statuie la poză. Cred că deja sunt modele faimoase având în vedere câţi le pozează zilnic.
Şi.. prima şi cea mai importantă oprire a fost la o casă din Câmpul lui Neag. O zonă ce se află puţin mai sus de oraşul meu natal, Vulcan (Valea Jiului). Acolo se pot vedea rezervaţiile naturale “Peştera cu Corali” şi “Peştera Zeicului”. Zona este un important centru de speologie. Cel mai mult mi-a plăcut că.. am fost pentru puţin timp acasă.. deşi, eram departe de casa. Transilvania e un loc de care după ce te îndrăgosteşti nu mai scapi. :) E plăcut să ai mereu o asemenea parte dintr-un loc ce îţi este acasă.

Timpul trece

Timpul.. acel duşman pe care ni l-am făurit singuri, de care vorbeam în articolul "Timpul şi secundarul" nu îmi prea dă pace.. tot mă atacă cu fiecare ocazie arătându-mi că pierd timpul aşteptând. Ţine morţiş să tot arate că uneori.. aşteptarea nu are răspuns.. că uneori.. ştiai răspunsul încă de la început şi totuşi ai sperat că mai ai o sansă.. dar sunt anumiţi ochi care se pare că nu cedeză deloc în faţa acestui fenomen.. ei rămân reci insistenţelor.. neschiţând nimic.. nearătând nimic. Îmi plac ochii în care pot vedea multe.. ochii limpezi şi calzi în care te scufunzi şi care îţi arată răspunsurile atunci când pui întrebarea.. care se lasă citiţi.. care se deschid ca o carte. Dar.. uneori nici timpul nu îi mai poate deschide.. şi rămân holbându-mă într-o pereche de bile.. îmi văd vag silueta şi inutilitatea.. nu pot face nimic.. timpul se pare că a decis. De data asta el a câştigat runda.. oare mai are rost să mă ridic şi să încerc.. sau mai bine termin şi închei jocul?

Vulcan, Valea jiului, Hunedoara

Pentru că am fost de Paşte acasă în Vulcan, am apucat să mă mai caţăr pe bloc şi să mai filmez puţin în dimineaţa plecării. Prima poză.. este făcută undeva deasupra barajului de la Valea de Peşti dar mi-a plăcut nespus de mult.. şi am preferat să deschid cu ea. Restul pozelor.. şi filmărilor sunt făcute de pe blocul D1, primul de pe bulevard. :) E cel mai aproape de casa bunicii şi oferă şi o panoramă destul de faină.

Uneori

Ai nevoie de un lucru atât de simplu.. încât mulţi nici nu se gândesc la el. Un hug.. un mail sau un sms chiar pot face minuni.. pot face o persoană tristă să zâmbească.. sau chiar să râdă. :) mesajul potrivit la momentul potrivit.. e frumos când ceva vine pe neaşteptate. E fain să vezi cum lucrurile simple îţi dau o stare de bucurie.. the simple things are the highway to happiness şi la mine.. zâmbetul a început cu un sms.. noaptea târziu. Multumesc! :)

Vise

Oare câte vise spulberate reuşesc să alcătuiască în final un vis împlinit? Câţi oameni trebuie să viseze neîncetat ca ceva să devină realitate? Câţi trebuie să viseze ca visul tău să fie ales? E o lume în care visele sunt spulberate la fiecare pas.. şi totuşi tot ce putem face este să continuăm să visam în ciuda a tot ce ne împiedică.. ele sunt doar obstacole, care să dovedească dacă ne merităm în cele din urmă visul sau dacă merităm să rămânem mediocrii.. să râmânem doar nişte oameni ce "au avut ghinion". Visele.. nu sunt imposibile, nu există imposibil.. sau mai bine zis.. singura diferenţă este că imposibilul durează puţin mai mult.. dar până şi el este realizabil. Eşti gata să treci peste toate provocările ce-ţi ies în cale ca să-ţi împlineşti visul?

Fiecare drum

Fiecare persoană are o multitudine de drumuri pe care le poate alege.. o mulţime bune.. si la fel de multe rele. La început toate par ok, toate par abordabile.. toate îţi permit o viteză constantă şi garantează un traseu bun şi fericit.. doar că aparenţele înşeală.. şi uneori după doar câţiva kilometri.. drumul devine plin de cratere.. se surpă în anumite părţi fiind foarte greu de condus printre atâtea denivelări.. şi totuşi până la urmă dupa mult chin reuşim să ajungem la destinaţie.. si începi să te întrebi.. e bine că ai făcut totuşi alegerea asta.. ca ai ales acel drum deşi a fost dificil? Uneori.. un drum dificil îţi oferă o lecţie valoroasă..

1 mai... verde crud :)

Un 1 mai petrecut spre final şi prin natură, prin parcul Tineretului.. :) Care, arăta chiar fain.. şi surprinzător de gol pentru o zi în care bucureştenii sunt liberi, dar se pare că majoritatea turmei a pornit-o înspre grătărel în special în zona Cernica, iar tineretul in Vamă... lăsând Bucureştiul mai respirabil si destul de verde mai ales in nişte nuanţe calde.

Politia calare in actiune

Am trait să o văd şi pe asta .. poliţia călare în acţiune în parcul Tineretului, din Bucureşti, 1 mai 2008! Asta chiar că este zi de notat în calendar ;)) că nu cred că se va repeta prea curând fenomenul. Cert este.. ca toti cei care eram în zonă am rămas surprinsi de brusca schimbare în paisaj.. care dintr-o dată.. avea mai multe picioare :) Pentru un scurt filmuleţ cât am apucat să filmez înainte să se îndeparteze prea tare .. youtube stă la dispoziţie :) click!

Branduse in Straja

Câteva brânduşe găsite de mine în Straja. Pe oriunde mergeai.. aveai ocazia să găseşti un mic câmp de brânduşe.. uimitor era, că oamenii se duceau lângă ele mai mult pentru a poza.. şi mai puţin pentru a culege. Se pare câ încă mai avem o şansă :)

Până acum când le-am revăzut, uitasem de tot ce mult îmi plac brânduşele şi ce fain este când urci pe munte.. să vezi câte-o pâclă mai mov intre atâta verde crud. Se completează fain.

Ultimele zile din Aprilie.. 2008, masivul Straja, Lupeni, Valea Jiului, Hunedoara