Wednesday, February 27, 2008

Ana Blandiana

"Indiferent cât de dramatică, orice întâmplare este o experienţă şi orice experienţă un câstig"

"Veşnic plecat de acasă, mereu în documentare în propria sa viaţă, spiritul meu este prea ocupat cu privitul pentru a putea fi cu adevărat înfrânt sau învingător şi chiar pentru a putea fii"

"A astepta, nu înseamnă a pierde timpul"

"Inteligenţa poate fi uriasă, prostia este întotdeauna mica"

"sunt dintotdeauna convinsă că lucrurile nu există decât in măsura în care le credem şi nu ne îndoim de ele"

"orice dependenţă de materie mi se pare de nesuportat, pentru că orice posesie este o dependenţă"

"nenorocirea ne înfrânge nu pentru că este mai buna decât noi, ci pentru că am intrat in raza ei fără voia noastră"

"suntem nefericiţi nu pentru că ne lipseşte fericirea, ci pentru că absenţa ei nu atârnă de noi"

"sunt fericită când reuşesc să fiu singură şi sufăr câineşte când sunt lăsată singură"

"trăitul si cititul nu se afla pe trepte diferite ale intensităţii, ci numai în stări de agregare diferite"

"amintiri sau numai amintiri ale unor amintiri, importanţa lor izvorăşte din intensitatea prelucrării mele, aşa cum importanţa unui obiect mişcat intr-un joc de oglinzi constă în capacitatea de deformare a acestora"

" pentru a tinde spre fericire trebuie să credem ca fericirea este posibilă, pentru a ne apropia de adevăr trebuie să credem că adevărul poate fi spus"

"fusesem crescută în credinţa că orice fiinţă poate fi stăpânită prin cuvânt, în măsura în care cuvântul este semnul dorinţei de comunicare şi înţelegere"

"Zâmbetul poate fi de multe feluri şi poate îndeplini foarte multe funcţii, iar una dintre aceste funcţii, cea mai neînsemnată, desigur, dar şi cea mai curentă, este aceea de a oferi celorlalţi o înfăţişare decentă, indiferent câtă suferinţă s-ar camufla dincolo de ea"

"trebuie să fim bogaţi pentru a trăi nefericirea, să fi fost fericiţi pentru a înţelege dezastrul, să ne fi simţit acasă undeva pentru a ştii ce înseamnă înstrăinarea, pentru a nu mai crede în ceva trebuie să fi crezut cu toată puterea mai întâi"

"Avem nevoie de locuri, de timpuri, de idei spre care să ne întoarcem, de care să ne îndepărtăm, în funcţie de care să ne socotim drumul"

"În istorie sau numai pe hartă, poezia fiecăruia dintre noi are nevoie de un punct în stare să ia asupra sa coordonatele perfecţiunii, pentru că mai tragic decât a nu ştii de unde să porneşti este numai a nu ştii unde te mai poţi întoarce"

"Ceilalţi nu sunt decât tot atâtea proiecţii în afara propriului eu, tot atâtea încercări de a crea alte variante posibile ale propriei personalităţi. Nu vezi şi nu înţelegi decât ceea ce ai fi în stare să fii tu însuţi. Te înconjoară atâţia oameni câţi ai fost în stare să creezi"

Câteva citate ce mi-au plăcut mult, extrase din volumul de eseuri "A fi sau a privi" al Anei Blandiana.

Monday, February 25, 2008

Timpul si secundarul


Mulţi sunt de părere că noi suntem sclavii timpului. Oare aşa să fie? Asta credeam şi eu până nu demult, când cineva mi-a atras atenţia asupra unui lucru, şi anume că noi am fost cei care am inventat noţiunea de timp, tot un om a făcut minutarul.. secundarul... si orice fel de ceas existent. Noi suntem singurii vinovaţi, şi aşa ajungem să realizăm că suntem sclavii propriei fiinţe. Noi ne îngrădim mintea, ne separăm ziua de noapte, şi ne place să ne lamentăm despre cât de aprig este timpul, şi cum el nu ţine cu noi.. Şi mulţi cred asta.. şi uite asa ce uşor se păcălesc singuri nereusind să găsească o soluţie problemei, pentru că ei nu ştiu adevărata cauza. Timpul poate fi cel mai bun prieten, poate alerga cu noi, în ritmul nostru (oricare ar fi ala). Timpul este aici si acum.. şi ar cam fi necesar să-l luăm de mână şi să ne apucăm de trăit şi zâmbit.

Se pare ca totusi vine primavara

Sau cel puţin asta spun unele grădini, care au fost luate cu asalt de micuţii vestitori. Prin Bucureşti nu ştiu dacă s-au încumetat să apară din cauza poluării, dar in weekendul ăsta, în scurta mea fugă până în Buzău, am avut ocazia să văd o multitudine de grădini ce zâmbeau împreună cu ghioceii. Şi.. încă din strada se simţea mirosul îmbietor. Grupul ghioceilor din Buzău care zâmbesc trecătorilor ne anunţă că "vine, vine primăvara".

Tuesday, February 19, 2008

Dirty Elegance

Cea mai nouă descoperire, de care sunt foarte mândră pe anul ăsta, este DIRTY ELEGANCE. Încă mă întreb cum aş putea descrie albumul ăsta pentru a vă convinge cât este de genial.. am rămas spechless incă de când am auzit prima melodie, ca apoi albumul să mă fascineze intr-un mod obsesiv. Nu ar avea rost sa vă dau copz paste de pe vreun site cu o descriere a lor.. tot ce vă zic este să acordaţi 5 minute, pe LAST FM, formatiei... Go and press play!!!

Uitare

De cele mai multe ori, ne lăsăm pur şi simplu purtaţi de val... acolo sus e frumos, lumea se vede altfel.. de multe ori nici nu vrem să ne reîntoarcem la vechea viaţă deşi suntem perfect conştienţi că la un moment dat valul... se va sparge inevitabil de ţărm. Şi touşi.. lăsăm anumite lucruri să se scufunde încet, spre negura uitării. De ce încercăm să reprimăm anumite amintiri neplăcute, certuri, sacrificii? Mai ales când ele sunt poate cea mai importantă parte din elementele ce ne-au format. Precum şi pereţii de scorojesc de timp, aşa si eu.. ma pierd în uitare.. mă scufund din ce în ce mai adânc, mă simt ca intr-o mare de nisip miscator, orice mişcare ma poate scufunda si mai tare.. singura optiune fiind să stau nemiscată, şi să nu vorbesc.. dar oare e mai bine aşa.. precum un laş să aştepţi să mori.. sau e mai demn să mori încercând să dovedeşti.. nisipul care te înghite.. centimentru cu centrimetru. Încă nu e târziu să ies din groapă şi să o apuc pe alt drum, dar oare va fi mai bine..? Merită să lupt aici.. sau oare lupta mea se va da in altă parte, cândva? Totul e atât de confuz.. şi totuşi.. uitare îmi sparge timpanele, imi zgârie ochii pierduţi în zare, mă sfâşie de mine, îmi văd bucăţile aruncate.. în alte locuri uitate.. Tindem spre uitare... şi... oare ce suntem noi dacă uităm cine eram cândva?

Respirari

În timp

Totuşi, eu am văzut o pasăre
care a ouat în timp ce zbura...
Totuşi, eu am văzut un om plângând
în timp ce râdea...
Totuşi, eu am văzut o piatră
în timp ce era...


Acum vom sta...

Acum vom sta înlăuntrul unui ochi
văzuţi din toate părţile.
Sfera ne va-nconjura glorios
deodată cu hărţile.
Copaci cu vârfurile întoarse spre noi,
munţi, oraşe, catedrale...
Ca pe un zid al morţii maşinile
înegresc, albe spirale.
Te ţin de umăr. Tu.nclini tâmpla
rece ca.ntotdeauna.
Suntem doi şi singuri
şi-n loc de inimă ne bate luna.

Nichita Stănescu

Monday, February 18, 2008

Charleroi - Bruxelles - Antwerpen


Din cauza numărului masiv de oameni ce au ajuns pe blogul meu căutând mai multe informaţii despre trenurile din Belgia, m-am gândit să le ofer informaţiile mele. O să încep cu Charleroi. După cum se ştie, Charleroi, este aeroportul situat la vreo 45 de km de Bruxelles unde aterizează cursele low cost de la Blue Air. E un aeroport ce s-a mărit la începutul lui ianuarie cu un nou terminal, un aeroport situat la 7 km de centrul oraşului. De acolo pana la gară există o linie de autobuze, ce te lasă fix la intrarea in gară. Preţul biletului era in jur de 2 euro, călătoria durând vreo 10 minute. Linia de autobuz este "A LINE" ştiu că şi scria sub numărul autobuzului "aeroport". De asemenea de la aeroport există autocare directe către Bruxelles, Lille, Brugge (posibil şi alte localităţi). Apoi.. din Gara Charleroi, aveţi trenuri foarte dese către orice oraş mare. De exemplu.. in fiecare oră, aveţi tren ce pleacă spre Antwerpen (Anvers). Dar pentru mai multe informaţii despre orarul trenurilor aveţi aici site-ul căilor ferate belgiere NMBS care sigur vă poate lamuri, fiind disponibil in 4 limbi (engleză, franceză, germană şi flamandă). Acolo veţi găsi durata şi preţul. Dar dacă sunteţi sub vârsta de 26 de ani si aveţi de gând să circulaţi mai mult cu trenul prin Belgia, vă recomand GO PASS. Costă doar 45 euro, şi are 10 călătorii. Avantajul este că e la jumate de preţ, şi că tot ce trebuie sa faci este sa te urci intr-un tren şi apoi să completezi oraşul de plecare si destinaţia. Iar aici aveţi site-ul TEC, adică trasportul in comun din Belgia. Preţurile sunt extraordinar de mici pentru călătorii intre oraşe.

Poze de acum cateva minute

Poze făcute în urma cu câteva minute, adica în jur de 4:30 .. când soarele deja se pregătea să plece.. în Berceni.. strada Samoilă Dumitru.. undeva in zona "Apăratorii Patriei" pentru cei ce cunosc. De mult tot vroiam sa fac o poză acolo.. nu ştiu de ce mă fascinează "peisajul" ăsta mai ales la apus.. şi cum mereu ori eram pe fugă, ori nu aveam camera la mine.. nu am făcut până azi când în sfârşit am prins momentul şi.. am zis ca nu e frumos sa ţin doar pentru mine. :)

Saturday, February 16, 2008

Migratia romanilor

Că românii migrează cu drag şi spor nu este deloc ceva nou, doar caă de data asta diferă enorm locaţia spre care migrează. Şi anume RUSE (Bulgaria), unde incepi să vezi enorm de multe maşini pe strada, mai ales in vamă, peste jumate din masinile de tonaj mic, sunt români ce merg la cumpărături la vecinii noştri. Din Bucureşti nici nu faci mult. De la ieşirea de pe centura, pe Şoseaua Giurgiului mai sunt vreo 60 şi ceva de km. (cât faci până la ieşirea din Bucureşti depinde de zona în care stai). Drumul e groaznic până in localitatea "Adunaţii Copăceni" , unde la ieşirea din oraş începe un drum express superb făcut. De acolo mergi drept până la intrarea în Giurgiu unde un indicator te duce spre OINACU spre a ocoli oraşul ajungând mult mai repede in Vamă. De vama românească scapi foarte repede, plătind taxa de pod.. şi anume 27 lei pentru maşini mici. Apoi.. liniştit treci podul până ajungi la Bulgari unde.. din plictis te controlează la paşapoarte.. mai plăteşti şi acolo o taxă de drum de 5 euro.. şi de acolo drum liber! Iar dacă vei cauta să ajungi la METRO, te avertizez că fară îndrumare, multă benzină irosită şi nervi tocaţi nu vei găsi uşor, având în vedere că nu există indicatoare. Aşa că de la Vamă mergeţi drept înainte, ţinând drumul spre SOFIA.. adică drumul principal.. NU mergeţi spre centru.. Metro este imediat la ieşirea dinspre Sofia. Ajungând acolo in parcare o să vă convingeţi că am dreptate.. românii sunt in proportie de vreo 45%.. şi una din dovezi o aveţi mai jos ca poza. E poză făcută in baia femeilor, unde după cum puteţi vedea.. textul românesc este scris mult mai mare :)). Dar mai sunt şi in interior multe alte anunţuri in limba română.
Bănuiesc că marea întrebare este "ce dracu' să caut eu la Metro in Bg" nu? Pe lângă preţurile mai avantajoase la unele produse, CALITATEA nu se compară! De exemplu la băuturi.. Metaxa si Ballantines si Vodka, sunt facute la mama lor acasă nu la fabrica din Romania, situată lângă groapa de gunoi de la Glina.. ca să nu mai vorbim de BERE.. care iar este excepţională.. noi recomandăm cu mare căldură următoarele "STOLICHNO" (bere neagra bulgărească), "Staropramen" (bere din Cehia), Boliarka (blondă! bulgărească) şi Kamenitza (tot bulgărească). De asemenea.. puteţi găsi vodka originală, făcută in Rusia. În plus.. hainele sunt calitative, ei nu fiind invadaţi în aşa hal de curentul "manelistic".. şi multe alte produse.. Sfatul nostru este să incercaţi.. Cumpărături plăcute!

Wednesday, February 13, 2008

Falsitate

Ieri, în timp ce făceam pozele pentru magnificul album foto de final de an (cu care sincer nu am fost de acord... ) am observat cu dezamăgire.. cum majoritatea "instantaneelor" erau defapt nişte poze clişeu, foarte meticulos aranjate, primeam indicatii cum să ne ţinem capul, cum să zâmbim, unde să ne uităm.. şi sincer.. mă aşteptam la ceva spontan.. la poze mai faine, făcute mai pe ascuns.. poze care sa reflecte mai mult latura noastra adevarată, nu aia de copii foarte serioşi şi eleganţi.. din ce am văzut, aproape niciun coleg nu va arată real. Se merge doar pe ideea aia de turmă, ca toţi să arătăm frumos.. să aratăm "ca la fotograf acum 20 de ani.." pentru că pe cuvântul meu ca s-au folosit fix aceleaţi poziţii ca pe vremea când era mama puştoaică. Prefer pozele mele cu clasa.. poze făcute când ei eram prea ocupaţi (veseli, nervoşi, supăraţi) ca să mă observe. alea sunt totuşi naturale.. e ceva mai fain.. suntem noi.. la alea ne vom uita cu drag peste ani, le vom arăta viitoarei familii, si vom râde pe infundate de cat de tembeli eram. Poze cu strâmbături, feţe care de care mai dubioase, filmari in timp ce râdem, mâncăm, urlăm, ne batem.. eu alea le consider adevăratele amintiri. Albumul probabil va ajunge uitat si plin de praf pe un raft din biblioteca mea... şi uite aşa.. încă un exemplu de cât de OI suntem.. si urmăm cu o convingere cretină un tronson de falsitate si ipocrizie.

Monday, February 11, 2008

Reality

"Everything we need to know is going on right in front of our eyes. We have illusions of people, hopes and they can blind us. But the end is always right there in the beginning."

"You can't hold someones love against them"

Citatele mele preferate din filmul "FEAST OF LOVE" vă recomand.. să-l vedeţi urgent. E ceva special.. e ceva foarte aproape de realitate.. chiar iese iubirea prin toţi porii. Un film de nota 10..

Feast of love


Bradley Thomas: Do you think love is a trick or do you think it's the only reason there is to this crazy dream?
Jenny: Which do you believe?
Bradley Thomas: The second one.

Harry Stevenson: There is a story about the Greek Gods; they were bored so they invented human beings, but they were still bored so they invented love, then they weren't bored any longer. So they decided to try love for themselves. And finally, they invented laughter, so they could stand it.

Harry Stevenson: Sometimes you don't know you've crossed a line until you're already on the other side.

Bradley Thomas: What's making you smile like that?
Margaret Vekashi: Looking out the window, an unusual man, an innocent man, an open-hearted man. Someone who has given tremendous love, but never had it returned, not in the way he deserves.

"The unexpected is always upon us, and of all the gifts arrayed before me, this one thought at this moment in my life is the most precious, and so we begin again"

Ce film as fi?

Am primit ieri de la Spadez un tag.. şi era timpul să-l execut. Trebuia sa spun ce film aş fi. M-am gândit azi destul de bine ce aş putea alege.. şi mi-am adus aminte de primele 2 filme ce pot spune că m-au impresionat deosebit de mult. Întai a fost "Gladiatorul" ce stiu ca l-am văzut la doar o lună de la apariţie, în seara de 8 iunie 2000... :) Adică de ziua mea. Pur şi simplu atunci l-am descoperit pe Russel Crowe ce mie îmi pare un actor extraordinar (e doar părerea mea!) şi atunci parcă a început istoria sa ma atraga mai mult.. Oricum este un film foarte reusit la vremea aceea despre Gladiatori, despre Roma... despre tradare. Este un film in regia lui Ridley Scott. Şi al doilea film.. a fost "A beautiful mind" ce a urmat la vreo 3 ani dupa cel mai sus amintit. Din nou.. am rămas impresionată de actor, filmul l-am devorat pur şi simplu.. in aşa hal încât chiar mă interesasem despre "ecuatiile" scrise pe geamuri.. film in regia lui Ron Howard, un alt regizor cu care Russell a tot colaborat.

Dacă v-aţi fi aşteptat la girlz movies.. v-aţi inşelat. Am preferat să fiu.. 2 filme de excepţie.. care chiar au ceva mai mult de zis.

Tagu' merge mai departe la: Emilia si Hotzu

Sunday, February 10, 2008

Sartre - Cu usile inchise

Am fost astă seară la Teatrul Naţional Bucureşti, sala 99 la "Cu uşile închise" de Jean Paul Sartre. O piesă ce o citisem prin decembrie la îndemnul doamnei profesoare de filozofie.. şi care iniţial nu o inţelesem, dar după o ampla discuţie in clasă.. am inţeles.. perfect tot.. dorindu-mi saă văd şi piesa de teatru.. să văd o viziune a cum ar arată totul.

Distribuţia "Cu uşile închise"
Ines : Carmen Ionescu
Estelle : Iuliana Moise
Garcin : Constantin Dinulescu

O piesa faină.. actorii au jucat bine.. deşi s-au cam îndepărtat de la poveste.. bineînteles fiecare regizor vede în felul lui poveastea, doar ca au cam lăsat deoparte latura filozofică a poveştii, punând un accent mai mare pe sexualitate şi pe lesbianismul lui Ines. Per total, a fost o seară superbă de duminică, o oră si-un pic ce-au meritat deplina mea atenţie, efecte frumoase, muzică de ambient.. şi mi-a placut că la final.. am fost vreo 10 min încuiaţi în sală.. pentru a fi şi noi.. în spatele uşilor închise, pentru a incerca să "gustăm" mai bine piesa, şi să o înţelegem.

Thursday, February 07, 2008

Copilaria mea partea a 2-a

Avantajul de a fi crescut într-un orăşel de munte.. aveam muntele la o aruncătură de băţ, aveam aer curat din plin.. si anotimpurile parcă erau mai bine definite. Oricum.. cel mai mult iubeam weekendurile când ne căram cu fel de fel de trăznăi după noi la iarba verde.. cel mai distractiv era când mergeam sa campăm. Stiu ca locurile noastre favorite erau: "Valea Arcanului" fiind puţin mai sus de Valea de Peşti, din Valea Jiului si pe undeva pe langa Vidra.. eram chiar langă Lotru.. nu mai ţin bine minte amplasarea pentru că au trecut ceva ani.. iar eu eram cam mică. Dar era o adevărata plăcere.. ştiu că mereu am avut eu mania de a pune cortul.. apoi.. dispăream câteva minute bune.. poate ore.. prin pădure cu Max in căutare de lemne de foc. Imi placea sa tai.. mai ales când erau destui arbori uscaţi.. asa ca cu toporul intr-o mână şi cu Max mergând la pas după mine.. cutreieram zonele.. si ne întorceam victorioşi eu cu bratele pline de lemne bune de foc.. si Maxu' cu vreun bolovan pentru care scurmase ceva.. era o adevarată figură cu bolovanii aia, mai ales când îi plimba după el o zi întreagă dacă i se punea pata. Ştiu că cel mai tare am şocat puţin pe ai mei cand dupa vreo 2-3 ore m-am intors târând dupa mine un brad gigant, dar uscat! Încă îmi aduc aminte cât m-au durut mâinile, plus ca o perioadă am avut si ceva răni.. dar tot aş repeta experienţa.. mai ales ca fiind un brad uscat.. deja nu mai facea bine pădurii.. si să-l vezi cum încet.. încet se înclină, în final ajungând pe sol.. Tot aşa îmi aduc aminte cu mare drag de nopţile petrecute in cort.. mai ales ca pe vremea aia nici nu aveam cortul nostru.. era si destul de micuţ, ne inghesuiam, mai ales când ne prindea vreo ploaie torenţială, era chinul de pe lume să stăm lipiţi unul de altul ca apa să nu intre în cortul ce nu avea strat izolator. Era frumos.. să stai acolo.. şi să asculţi ropotele ploii lovindu-se de cort, de copaci, undeva in fundal susurul pârâului, vreun fosnet de ceva în bătaia vântului.. e o experinţa faină.. pe care aş recomanda-o oricui.. să plece 2 zile cu un cort undeva. Dar e greu.. având în vedere ca majoritatea se strâmbă numai când aud de cabană.. cred că ar face adevrate crize să stea in cort.

Chitara - chill out session


Playing With The Strings Of Life

Dacă vă place chitara... inchide-ţi winampul câteva minute.. şi ascultaţi-l puţin pe nenea LUL cum cântă. Dacă aveţi nervi, sunteţi supăraţi.. vă poate ajuta. Ca tot căutase cineva mai demult pe blogul meu cum putem scăpa de mânie şi supărare. CLICK play! Sunt doar 4 minute ce vă merită atentia.

Copilaria noastra vs. copilaria voastra


Am găsit aseară pe YOUTUBE acel filmuleţ despre diferenţele dintre copilăria pe care am dus-o unii dintre noi, şi copilăria actuală atât de tristă si insipidă. Copii au uitat de tot să se bucure de lucrurile simple precum căţaratul in copaci (copacii din grădina bunicuţei sunt aproape intacţi de câţiva ani incoace de când cei de o vârstă cu mine au plecat), mersul pe munte (imi aduc aminte si acum cum plecam de tâmpiţi vreo 5-6 nebuni pe dealuri în căutare de mure, fragi si ce doamne iarta-mă mai aveam noi in cap atunci. Cred că nu era zi atunci să nu colindăm vreun coclau. Tot pe dealurile din apropiere (care acum din păcate sunt ingrădite şi retrocedate) jucam "ascunsea" sau "pac-pac" şi ne întorceam tare mândri şi victorioşi după o asemenea zi, mai eram si plini de noroi si răşină... dar daca facusem parte din echipa câştigătoare, nu ne mai încăpeam in piele de fericire. In serile faine de vară, faceam noaptea un mic foc de tabară, furam niste lemne de pe la complexul din zona, le reciclam lăzile.. si punem nişte cartofi pe câţiva ţăruşi şi asteptam.. spuneam bancuri, poveşti din zonă, care cred ca au murit odata cu cresterea noastră. Era ceva frumos.. şi cel mai fain e ca nu costa nimic.. era FERICIRE in stare pura.. nu in rate, nu credit, nu nimic.. totul era gratis.. trebuia doar să zâmbim şi să ne dăm drumu cu sania din vârful dealului.. ţipând căt ne ţineau plămânii "partieeeeeee". Acum.. derdeluşul de pe vremea mea e la jumate, au pus fix la baza lui noua primărie.. pista nu mai e aceeaşi. Acum toti vor la ski.. dealul ala rămâne singur in speranţa ca poate o-m reveni noi la el. Trist.. Noi am fost fericiţi.. ei.. sunt doar EMO, asta e noul trend al copilariei.. sa devină de la o vârstă fragedă emo.

Wednesday, February 06, 2008

Gelozia


"Gelozia înseamnă comparaţie. Noi am fost învăţaţi de mici să comparăm, am fost condiţionaţi în această directie. Altcineva va avea întotdeauna o casă mai bună, un corp mai frumos, mai mulţi bani decât noi, o personalitate mai carismatică.Cine se compară tot timpul cu cei din jur este predispus către gelozie. Gelozia este rezultatul condiţionării către comparaţie.

Dacă încetaţi comparaţiile, gelozia dispare
. Rămâne atunci adevărul curat: dumneavoastră sunteţi dumneavoastră, ceilalţi sunt ceilalţi, şi orice comparaţie este ceva inutil. Bine că nu vă comparaţi cu copacii, căci în caz contrar aţi deveni foarte gelos: de ce nu sunteţi şi dumneavoastra verde?

Bine că nu vă comparaţi cu păsările, cu râurile, cu muntii, căci in caz contrar aţi suferi imens. Voi nu vă comparaţi decât cu semenii voştri, pentru că aşa aţi fost condiţionaţi; nu vă comparaţi cu păunii şi cu papagalii. Intr-un fel, sunteţi norocoşi; dacă v-ati fi comparat şi cu alte fiinţe din natură, gelozia voastră ar creşte până la cote insuportabile şi nu aţi mai putea trăi deloc.

Comparaţia este o atitudine prostească, intrucât orice om este unic si incomparabil. Dacă veţi reuşi să inţelegeţi acest lucru, gelozia va dispărea. Fiecare fiinţă este unică şi incomparabilă, ea este însăşi. Nimeni nu a fost vreodată la fel ca dumneavoastră şi nimeni nu va mai fi vreodată. La fel, nici dumneavoastră nu veţi fi vreodată la fel ca altcineva."

Osho - Emoţiile (editura MIX)

Tuesday, February 05, 2008

Despre gelozie si iubire


"Oamenii cred că ştiu ce este iubirea. În realitate, nu ştiu. Din această neînţelegere se naşte gelozia. Prin "iubire", oamenii inţeleg un fel de monopol, o formă de posesivitate, fără să înteleagă una din cele mai simple realitaţi ale vieţii: in clipa in care posezi o fiinţă vie, ai ucis-o.
Viaţa nu poate fi posedată. Nimeni nu poate ţine viaţa intr-un pumn incleştat. Dacă vrei să te bucuri de ea, trebuie să îti ţii palmele deschise.
După ce iubirea se aprinde cu adevărat, gelozia şi posesivitatea dispar pur şi simplu. Veţi fi surprinşi să constataţi că au dispărut, la fel ca atunci când aprinzi o lumânare şi te intrebi unde a dispărut întunericul din cameră. Întunericul nu poate fi găsit cu ajutorul luminii, pentru că dispare pur şi simplu. El nu era altceva decât absenţa luminii. La fel, şi gelozia este absenţa iubirii"

Osho - Emoţiile (editura MIX)

Printul din Central Park

O altă carte reuşită, publicată in colecţia "cartea de pe noptieră" de la Humanitas. Cartea mi-a picat in mână zilele trecute la Biblioteca Metropolitana (Sadoveanu - P. Romana), cand îmi sărise în ochi coperta, am recunoscut-o ca fiind pe lista mea "de cumpărat la primul salariu ;))" şi am luat-o acasă, fiind chiar prima citită din acel set. Trecând la subiect.. încă de când mă pregateam să o citesc, am avut un feeling că s-ar putea să-mi placă şi am citit puţin acele rânduri de pe spate care m-au intrigat si mai mult. Acum că am terminat-o chiar ma gandesc serios la cuvintele de pe spate.. si anume ca "dupa terminarea cărţii îţi va veni să laşi mâncare pe băncuţele din parcuri".. şi, sincer chiar aşa este. Este o micuţă nuvela aş spune, tare reusită, care descrie viaţa unui copil, care in urma anumitor probleme, decide să traiască in parc, dând dovadă de o voinţă de fier, şi de foarte multă imaginaţie. Deşi la inceput s-ar putea să va pară ceva banal.. chinuiţi-vă să ajungeţi pănă la partea cu mutatul in Central Park.. pentru că de acolo nu veţi mai lăsa cartea din mână. E carte excelentă de citit acum in adolescentă. O recomand oricui va pune mâna pe ea.

Alegem să..

... să uitam, de cele mai multe ori. Ne place să ne credem extraordinar de importanţi, şi dându-ne aere dinastea uităm total de anumite persoane, care au fost şi care sunt. Şi partea urâtă din toată treaba asta, este că facem asta fără niciun resentiment.. nici nu realizăm, poate, de multe ori ceea ce facem. Câţi prieteni am pierdut prin uitare..? Ar fi cazul să facem un bilanţ şi să tragem linie... eventual să incercăm să ne revanşăm faţă de cei incă alaturi de noi. Dar.. cel mai important, să nu-i uităm DELOC pe cei care dintr-un motiv sau altul.. au schimbat lumea asta cu alta, rămânând totuşi cu noi.

... să mintim cu neruşinare. E deja "foarte trendy", şi ca orice tâmpenie mediatizată indeajuns, ajunge să încolţească în minţile oamenilor, încât ei sunt convinşi că fac defapt un lucru bun. Pur şi simplu rămâi tâmpit când vezi ce motive îţi invoca majoritatea celor care mint. Toţi se cred ăia buni care vor schimba ceva prin minciunile lor nevinovate, şi refuzând să realizeze pe câţi vor răni în viitor.

... să nu mai avem incredere.. cu fiecare lovitură incasată refuzăm să mai sperăm, să mai credem, să mai visam, să mai fim optimisti. Lăsam nişte lucruri banele, si cotidiene să ne fure PE NOI, pentru ca fără vise si speranţe suntem goi.. suntem niste corpuri care se mişcă din inerţie.. suntem fără rost.. dar visele ne dau motiv de luptă.. motiv să facem orice... inclusiv să tot ne incredem in cel ne răneşte necontenit. Pentru că poate pănă şi acele răni sunt făcute din iubire.

Sunday, February 03, 2008

Bee Movie

Bee Movie, o animaţie extraordinar de reusită a anului trecut, foate haios scrisă de către Jerry Seindfeld, care şi interpretează albinuţa principală. Un Film ce a reuşit să adune o distribuţie (de voci) extraordinară, precum : Renée Zellweger, Matthew Broderick, John Goodman, Chris Rock, Larry King (interpretându-l pe Larry BEE King),Sting, Oprah Winfrey. Numai când auziţi atâtea nume celebre la un loc parcă vă vine să-l vedeţi nu? Animaţia este foarte reusită, mi-a placut incă din primele secunde când se deschide cu introducerea din poza de mai jos cu fundal negru. O introducere care denotă clar, că filmul nu are drept target doar copilaşii, şi că este facut şi pentru publicul matur ce trebuie să vadă in spatele desenelor, substanţa şi de unde a pornit totul. Unei albine nu-i pasă ca legile noastre ii interzic zborul.. ea nu ţine seama de "legile aviaţiei", şi totuşi zboară.
Dacă albinele pot, de ce nu şi noi? E un principiu universal valabil, dacă noi credem in ceva, acel ceva va fi real (chiar şi dacă numai pentru noi). Revenind la film.. O Albinuţă, proaspat absolventă, ar trebui sa se angajeze, şi să se pregătească pentru noua slujbă, pe care o va deţine până la moarte. Dar albinuţa noastră buclucaşă, Barry, se hotărăşte că incă nu este pregatit sa fie muncit până la moarte fără ca măcar sa ştie ce este "afară" din stup. Şi odată ieşit afară, micuţul, reuşeste să dea in câteva buclucuri ce vor schimba turnura filmului, şi desigur il vor ajuta să-şi aleagă cea mai placută meserie. O animaţie de nota 10, ce o recomand oricui vrea să se destindă, şi oricui s-a săturat de crapurile de pe la tv. În Sfârşit incă o animaţie de unde copii chiar pot invăţa ceva util, despre albine. Vizionare placută!

Friday, February 01, 2008

Valea Jiului


Spune-mi ce vrei sa îmi spui
Vorbele-n gând sa le-ncui
Grele sunt apele lor
Visele-n taine strecor


Galbena luna era
Soarele-n cer lumina
Gânduri ascunse-n pamânt
Mi-au adormït în cuvânt


I want you to lead me
Take me somewhere
Don’t want to live in a dream one more day


Backbeat the word was on the street
That the fire in your heart is out
I'm sure you've heard it all before
But you never really had a doubt
I don't believe that anybody feels
The way I do about you now


Drumul omului-i greu
Pana la ultima stea,
Liber e sufletul meu,
Libera-i inima mea.


Si cum imi place sa dorm
Noaptea-n padure la foc,
Stam impreuna cu toti,
Visul langa izvor.


I got this feeling that they‘re gonna break down the door
I got this feeling they they’re gonna come back for more
See I was thinking that I lost my mind
But it’s been getting to me all this time
And it don’t stop dragging me down

Silently reflection turns my world to stone
Patiently correction leaves us all alone
And sometimes I’m a travel man
But tonight this engine's failing


Alunga tacerea si cere-mi ce vrei
Dar stinge durerea din ochii mei!
Aduna-ti otrava si incearca s-o bei
Mai mult decat vina,
Nu poti sa-mi iei!


Where did I go wrong, I lost a friend
Somewhere along in the bitterness
And I would have stayed up with you all night
Had I known how to save a life


I don't want this moment, to ever end,
Where everything's nothing, without you.
I'll wait here forever just to, to see you smile,
Cause it's true, I am nothing without you.


Nothing's what it seems to be,
I'm a replica, I'm a replica
Empty shell inside of me
I'm not myself, I'm a replica of me...


For a fortune he'd quit
But it's hard to admit
How it ends and begins
On his face is a map of the world
(A map of the world)
On his face is a map of the world
(A map of the world)
From yesterday, it's coming!
From yesterday, the fear!
From yesterday, it calls him
But he doesn't want to read the message here


On a mountain he sits, not of gold but of sin
through the blood he can learn, see the life that he turns
From a council of one
He'll decide when he's done with the innocent

Imi numar iarasi pasii, pe drumuri neumblate
Intr-o vreme rasaritul, prin locuri vechiu,uitate
Si merg pe o carare ce nu are sfarsit
Cu o dorinta-n suflet, s-ajung la infinit


Sunt ratacit in visele mele
Ca un copil cu ochii la stele
Sunt un nebun intr-o lume nebuna
Un visator...
Sunt ratacit in visele tale
Un hoinar pe vase regale
Sunt un nebun intr-o lume nebuna
Un trecator...


Imi numar iarasi pasii, pe drumuri colindate
Ma vede si apusul prin locuri agitate
Chiar de m-ar oprii si morile de vant
Eu am sa trec prin viata, nepasator razand


Nu pot sa ating
Cuvintele ce-ncet se sting
Nu pot fi altul decât sunt
Ma înspimânt
Suntem toţi o apa si-un pamânt

O mică prezentare in alb negru a unui loc ce-mi este tare drag. Valea Jiului, cu micuţele sale orase : Petroşani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni si Uricani. Orase uneori uitate de lume, inchise intr-o vale, aparate de munţi, cu aer curat. O zona ce ar merita atentia turistilor. Pozele poate par triste, am vrut tonul asta de culori pe moment.. poate in viitor voi lasa si pete de culoare.