Dimineata zilei de 24

Am ramas surprins placuta.. in timp ce bajbaiam prin balcon in incercarea de a-mi prepara cat mai repede cafeaua sa ma pot trezi mai bine, am aruncat rapid un ochi pe geam.. si am zarit.. o imagine chiar idilica.. am zarit in fata ochilor mei un Bucuresti superb de alb, un Bucuresti linistit, in straie de Craciun, un peisaj din care reiesea pacea si fericirea prin toti porii. Un peisaj atat de rar in capitala de ceva ani incoace, incat uitasem ce bucurie imi produce simpla admirare. E un sentiment de nedescris.. ca un oras al betoanelor chiar sa simta prin fiecare placuta de beton sarbatorile.. si sa se bucure alaturi de noi, si de prietenii nostrii de toate lucrurile frumoase din noi si din jurul nostru! :D

Party de Craciun Bamboo

Clubul e ok.. per ansamblu.. dar daca incepi sa te uiti mai atent incepe sa ti se fara rau de la atata kitch la un loc. Multa plasticareala, candelabre dubioase care sincer nu le vad rostul intr-un club, pentru ca asa se autointituleaza, apoi niste statuete ce incercau sa-l imite pe Budda (cred) la fel din plastic(sau metal) dar aurite.. si 4 la numar.. nu ajungea o tampenie.. la romanii trebuie totul sa fie amplificat!
Dar a inceput si partea faina a petrecerii de Craciun a firmei in momentul concertului.. Cand am fost placut surprinsa sa o vad pe Dana pe scena alaturi de trupa ei, incepand sa mai destinda atmosfera, sa ne incante cu alte ritmuri fata de cele de house care ne bubuiau in creieri de vreo 2-3 ore. Si.. din ce am vazut concertul a fost destul de bine primit.
A inceput prin cateva melodii proprii, dintre care si Zbor, un simgle cu care care a reusit sa se lanseze. Apoi.. a inceput putin karaoke.. sa demonstreze ca si publicul e important.. a cantat la cerere... si a incheiat concertul tot la cerere cu melodia dorita de mine.. si anume Baiatul Rock.. Ce craciun e ala fara macar o melodie mai de rockareala ;)) nu?
Asa ca dupa seara asta.. care a fost una faina, iar concertul unul de revenire.. dupa cum a spus si Dana, la anul va reveni in forta.. acum doar isi aduna puterile pentru a ne surprinde placut, atunci cand va veni pe piata cu ceva noua, proapata mamica, cu o freza noua(da.. era inca tunsa foarte scurt).

Weekend Buzau

Uneori.. un weekend departe prinde bine.. te ajuta sa te calmezi.. sa privesti totul altfel.. :D E un medicament bun.. si ieftin ;)) Asa.. revenind la subiect.. vineri dimineata.. in jur de ora 10.. am plecat spre Obor, am luat pe la 11 (cred) un maxi-taxi.. am facut vreo ora doar pana in Afumati, pentru ca desigur traficul din capitala lasa mult de dorit.. mai ales Colintina.. care e o adevarata sosea a groazei cand vine vorba de coloane infernale.. Si.. dupa vreo 2 ore.. adica in jur de 1 si cateva minute.. am ajuns ca o floricica in gara.. :) unde m-a izbit din plin o rafala de vant.. si in Bucuresti era frig.. dar parca in Buzau crivatul dorea sa ma sfarame in bucati..
Ajunsa la granny... am stat la palavre putin.. am vorbit cate'n luna si'n stele.. ca mai pe seara sa o zbughesc la verii mei, unde chiar am avut o seara faina.. am stat cu ei de vorba.. i-am revazut dupa ceva vreme.. am reusit sa lesinam de ras la filmul THE OTHERS (care e cam de groaza/psihologic) dar cand il vezi cu asemenea trazniti pur si simplu nu poti sa nu lesini de ras. Si.. e un film fain.. desi putin cam boring pana intra in actiune.. dar merita totusi vazut.. daca iti plac filmele pe care le pricepi la final. Apoi dimineata.. a venit.. am stat si-am lenevit in jurul mesei din bucatarie, facand teste la geogra, cu cafeluta in fata ca sa ne mai trezim putin.. si lasand si vecinii sa stie.. ca noi ne-am trezit bine mai spre final.. prin cateva "rafale de ras" isteric.. acum nu imi mai aduc aminte despre ce anume vorbeam.. dar a fost fun.. nu mai statusem asa serios de vorba de ceva vreme.. si observ ca eu si varul meu avem o fixatie.. daca nu ajungem sa discutam putin despre Razboiul Mondial macar de cateva ori pe an nu suntem sanatosi :)) cred ca avem o boala grava :P.
Am ajuns desigur si in Tineretului.. unde pe langa pozele cu sarituri.. (cu ajutorul carora am rezistat frigului), am mai facut si ceva poze normale... am incercam si toate noile "jucarii" din parculetul special amenajat pentru copilasi :)) am fost alergate la un moment dat de niste cai.. as zice salbatici, dar vand in vedere ca erau bine infofoliti in niste paturi.. sigur era si nenea tiganul prin zona.. numai ca degeaba daca nu era fix atunci cand veneau spre noi.. furiosi.. cred c a ar fi scos si ceva flacari daca puteau pe nari :). Dar.. na! Nu ne-au invins ei.. ca tot ne-am facut noi pozele :P
Si.. cum e fain de sarbatori sa-i haguiesti pe toti.. cum sa scape tocmai nenea Ursu cel mai mare si luminat de pe Platoul din fata primariei Buzau. :D Doar si el trebuie sa primeasca macar atat nu? Toti ne pozam cu el si nimeni nu-l haguieste.
Si.. un final.. pe masura la patinoar.. pe gheata cu Ana (vara-mea) si Teddy (my best friend si ex-class mate).. :D Si am descopit cu stupoare ca dupa aprope 10 ani, inca ma tin destul de bine pe gheata... si desi nu ma pot lauda ca fac ceva "scheme", pot macar patina bine, la o viteza mai ridicata fara a intra in primul parapet de pe margine. Din pacate am facut experienta asta in Buzau.. dar poate.. o repet si in Bucuresti.. :P

Jump, adica sari :)

Ce pot face 2 nebune, intr-un parc pustiu, pe un frig napraznic.. daca nu o traznaie? :D Cum eram singurele pe acolo.. facand poze unei "floricele" uscate.. mi-am indreptat privirea catre bancuta din poze.. si am urlat catre Ana sa vina si ea langa mine si sa sara la comanda mea. Saraca.. initial nu stia ce dorea creierasul meu bolnav.. afland abia la cateva secunde.. ca defapt si ea trebuia sa fie in aer cu mine.. :D dar.. pe parcurs.. ne-a iesit cat de cat.. Oricum de precizat.. astea sunt cele mai bune imagini.. cele cu trante penale, le tinem doar pentru noi :P alea nu's de laudat ;))
"Mama, poza asta zici ca-i din Titanic" asta a fost prima reactie a Anei cand a vazut poza.. :D SI pe buna dreptate.. desi.. peisajul e "putin" alterat.. aduce ceva cu Titanicul :P Am timer bun ;)) stie sa faca poze bine nu? Mai ales ajutat de un trepied.. si trebuie sa le multumim.. ca pe frigul ala au rezistat si cu voiosie ne-au pozat neincentat vreo 2 ore saracutii de ei :))

Jump, jump...adica sari...

Oamenii spun ca eu sunt nebun!
Oamenii cred ca eu nu mai cred.
Oamenii tac cand se desfac.
Oamenii spun ca eu sunt nebun!

Oamenii spun ca eu sunt nebun!
Oamenii cred ca eu nu mai cred.
Oamenii gri se inmultesc.
Atunci cand eu nu mai iubesc...

Dar intr-un fel ne intalnim dimineatza in zona in care ceata ne descopera viatza
Dar intr-un fel ne intalnim dimineatza pe fond sentimental
Pe fond sentimental deprimat de atatea crime impreuna cu tïne

Dor de cabana

Cand frunze se astern, covor peste pamant
Cand soapte de izvoare se pierd in adieri de vant.
Cand muntii se inalta cu crestele in nori
Cand brazii se trezesc pe carari de dor.

R. Ne e dor de munti
Ne e dor de carari
Ne e dor de cabana.
Cand soarele rasare
Cand freamata padurea
Cand visele-n zori se destrama.

Cand trenurile duc in cele patru zari
Cand gandurile toate, zboara-n departari.
Cand garile ne-astepata, sa revenim mereu
Cand pentru noi au doar un singur traseu.

Cand asteptam fiorii, la clipa intalnirii
Cand ne-ntalnim sintem, in culmea fericirii.
Cand parca timpul s-a oprit, iar ceasul sta pe loc
Cand trenul merge-ncet parca ar fi un melc.
(cantec de munte)

Viata este...

"Viata e ca invadarea Rusiei. Un start fulger, cohorte de chipie militare, cu pene dansand in vant ca o crescatorie de gaini agitate; o perioada de avansari zvelte, surprinse in depese inflacarate pe masura ce inamicul se retrage; apoi, inceputul unei inaintari greoaie, indelungate, distrugatoare pentru moral, cu ratii din ce in ce mai mici si fulgi de zapada pe obraji. Inamicul da foc Moscovei si cedezi in fata generalului Ianuarie, cu unghii de turturi. O retragere amara, cazaci nemilosi. Si in sfarsit cazi rapus de salva de artilerie a unui imberb, in timp ce traversezi o apa din Polonia, care nici macar nu e trecuta pe harta generalului comandant."

Julian Barnes - Trois
Editura Nemira

The lost room

Un serial produs de SciFi.com in 2006 . La o prima vedere poate nu pare cine stie ce.. sincer si descrierea e putin dubioasa.. dar.. filmul convinge inca din primele minute de capacitatile sale de a te retine vreo 4 ore si ceva in fata computerului. El e prezentat in forma a 3 episoade, fiecare avand alte obiecte cheie de urmarit.
Totul incepe atunci cand unele usi decid sa nu ramana inchise, fiind vazute de un detectiv. Acesta primeste intr-un moment oarecum idiot, de la un pustan pe moarte o cheie, singurul lucru stiut despre ea este ca "poate deschide orice usa"... dupa care pustiul isi da ultima suflare. Si asa... prin aceasta cheie descopera o camera pierduta, o camera care te poate duce oriunde in lume, o camera unde poti fi in siguranta, o camera care putea fi accesata din orice loc. Dar o camera care ascunde un mister... o camera ce era candva populata cu obiecte, cand o schimbare s-a produs.. o camera ce se restarteaza atunci cand o redeschizi... o camera pentru care multi ar ucide... :D
O idee originala, si bine ilustrata de SciFi. O mini-serie ce nu trebuie ratata! (din cate am inteles a fost si va mai fi difuzata pe AXN).

Cand ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

de Mircea Cartarescu

[continuare]

1 decembrie 2007

Am avut parte de un 1 Decembrie mai deosebit.. totul a inceput cu un ceai si o companie foarte placuta in Vasiliada, cu povesti faine si apoi s-a continuat cu o mica lectie foto pe undeva in Herastrau, intr-un loc retras unde am putut mazgali asfaltul cu creta fara curiosi care se sa holbeze. Am ras, am invatat, am facut aplicatii si am incercat sa devenim fotografi mai buni, sa imortalizam momentul cat mai bine, cat mai original, pentru a retine cititorul pe poza cat mai mult.. da cititorul.. pentru ca in final.. si pozele pot fi citite daca stii cum sa le privesti cu atentie.

Apoi.. intr-un acces de nebunie.. am luat o masina pana la metrou la Aviatorilor.. unde am avut prima confruntare cu "revolutia". Era arhiplin deja peronul, desi eram totusi departe de centru... si cu fiecare statie cu care inaintam, ne faceam din ce in ce mai afis. Am mers ca sardinele, cei din statii se inghesuiau, impingeau, erau disperati sa ajunga catre Unirii sa vada artificiile. Nu cred ca m-am mai simtit atat de stransa de mult.. vorba unora.. "era mai ceva ca la revolutie". Acum stiu cum se simteau cei care la Holocaust erau inghesuiti in trenuri. Ajunsi la Universitate, a trebuit sa devin nesimtita, si sa imi arat si mica parte de bucuresteanca din mine... si am impins reusind sa fac un mic tunel prin care sa evadeze din metoru si ceilalti prieteni ai mei, au reusit in final, trasi de mana, impinsi de la spate sa iasa afara toti cei 12.. jurand ca nu se mai urca in metrou prea curand. :)) Sincer.. nici eu nu m-as mai fi urcat daca as fi avut alt mijloc de transport mai util. Uitasem sa precizez.. ca ne-am chinuit sa coboram la Universitate, si nu cu valul la Unirii deoarece primisem un telefon de avertizare foarte categoric, de a nu ma duce in centru decat daca chiar vreau sa am sinucid.. zis si facut... am coborat mai devreme.. am luat-oi incetisor prin centru vechi unde stradutele erau inca goale.. cand pe fundal incep sa se auda artificiile, dar nevazandu-le de cladiri, se auzeau ca si cum ar fi fost razboi ;)). Si la ce nebunie am vazut ca era.. se poate spune ca era un mic razboi ;). Am mers pe Strada Smardan pana in Arcade cafe, unde spre fericirea noastra am prins o masa libera in beci.. ne-am instalat acolo, si ne-am pus putin pe baut vin fiert, bere si ciocolata calda dupa caz. Am mai povestit despre poze, am pozat, si ne-am simtit bine.. in timp ce sus.. centrul era invadat de oameni, metroul erau supraglomerat, si nebunia in toi pana si pe cele mai ascunse stradute. Imediat dupa aprinderea beculetelor, toate localurile au fost invadate de oameni. Cred ca s-au facut profituri adevarate ieri noapte. :D

Cand lucrurile s-au mai calmat, puhoiul s-a rarit, adica pe la 9.. am iesit si noi din barlog.. am mers si am pozat bradul desi era ceva lume.. si apoi incetisor am inaintat spre casa.. tot intr-un metrou plin.. din fericire macar drumul spre casa de la metrou era gol.. si am putut sa imi trag sufletul.. si sa ma gandesc serios ca la anul sa raman acasa pe 1 decembrie. ;))