Saturday, November 24, 2007

Pictand cu lumina

Intr-o noapte tarzie, doi nebuni stau in bezna totala si.. redevenind copii, incearca sa picteze. Doar ca pictura lor e mai faina, e mai pura, e mai fragila si mai migaloasa, doi copii mari, picteaza cu lumina, fiecare picteaza pentru un cineva anume, fiecare doreste sa imparta din lumina lui cu altii, sa ofere bucurie, si sa isi lumineze cat de cat propia poteca. Picturile de lumina sunt ceva special... (pictorul din poze.. E un viitor pictor in devenire.. si astea sunt pozele primei noastre sesiuni de lumini)

Don't Blink
Just like that you're six years old and you take a nap and you
Wake up and you're twenty-five and your high school sweetheart becomes your wife
Don't blink
You just might miss your babies growing like mine did
Turning into moms and dads next thing you know your "better half"
Of fifty years is there in bed
And you're praying God takes you instead
Trust me friend a hundred years goes faster than you think
So don't blink

Nopti in lumini serpuind pe sosea...
Strain pasager pierdut in multimi de trairi
Am haina de mag, sunt asa de schimbat,
Prin sufletul tau vad tot in lumini!


Nopti in lumini, cantand in lumini,pierdut pe sosea...
Nascut din lumini, ma pierd in lumini...
Eu sunt tot ce ard
Sa mor in lumini cu dragstea mea!
Sunt teama ta serpuind pe sosea...

Monday, November 19, 2007

Fulgii danseaza



Zambesc! In sfarsit pot sa mai tai o dorinta de pe lista... privesc fericita pe geam cum fulgii dantuie nebuni, incercand sa acopere stratul de frunze lasat in urma de batrana toamna. Ei incearca sa schimbe tonurile acestui oras gri, desi de la geam pot admira o perfecta scena post-sovietica, cu blocuri spalacite de anii grei si de perioada ante-decembrista, cu blocuri ce parca plang la fiecare ploaie, lacrimile lor scurgandu-se pe pereti in incercarea de a atinge pamantul. Dar fulgii nu danseaza singuri, in anumite momente, mai intra in joc si frunzele care inca se mai tin cu ultimele puteri de ramura vreunui pomisor. E o previleste frumoasa, in ciuda peisajului, fulgii mereu vor reusi sa scoata ce este mai frumos din orice catastrofa.. si mereu cred ca vor reusi sa fure un zambet si sa ofere fericire. Pana si ?Bucurestiul pare acum incremenit, adimirandu-i.. uimitor nu? Un oras in miscare s-a oprit pentru cateva clipe, pentru a inghenunchia in fata naturii atat de frumoase. Cativa fulgi tocmai au incercat sa vina langa mine, dar s-au oprit in geam, nu il vazusera si acum apa din ei se prelinge usor pe geamul pe cale sa inghete. Poate maine dimineata fulgisorii imi vor darui cateva flori de gheata pe geam.

Rain story


Cand alergi prin ploaie, simti cum zbori, simti si in acelasi timp vizualizezi cu ochii mintii cu stropii de apa din balti se ridica de pe sol impreuna cu talpa bocancului. Vezi in slow-motion picaturile, care desi e noapte, iar strada momentam pustie, se vad extraordinar de clara, incat daca privesti cu atentie ai impresia ca stele isi lasa o mica parte din reflexie in forma lor atat de bine definita, si totusi stranie. Auzi pana si zgomotul pe care il fac picioarele tale in balti, sau cel al stropilor lovindu-se cu putere de geaca, de ochelari, si de particica de fata ramasa inca descoperita, in ciuda faptului ca in urechi ai parte de cu totul alt fundal sonor. Mintea ta se rupe de aceea muzica, ea ramane undeva data in surdina, rolul prinicpal fiind jucat acum de fortele naturii care isi creeaza propria sinfonie, avand ca prin solist stropul. Strazile imi par infinite, si oarecum lipsite de aparare in fata naturii, care dezlantuita, le poate devasta in cateva secunde, furand doar pentru ea linistea si pacea ce incearca sa isi croiasca drum din asfalt. Un asfalt ce acum e innecat, dar auzul pasilor ofera speranta, speranta ca cineva va fi acolo sa se bucure de peisaj, sa alerge prin ploaie chiuind, calcand in balti, sarind in ele zambind de fericire. Vazand si clipe si astfel de oameni asfaptul se chinuie sa mai indure o ploaie, linistea incearca sa razbeasca, si uite asa.. iar zambesc fugind prin ploaie, pentru ca deja imi e dor...

Saturday, November 17, 2007

La cafenescu

Mai jos Hunedoara mica cu Hunedoara aia faina la apus din poza :D :Aww


LA CAFENESCU - sau ce-i frumos se inchide :( uite asa.. azi s-a inchis un alt local fain din Bucuresti. Un local ce promova arta frumoasa, cafeaua buna, chitara, muzica live, bunul gust si era un loc care te facea sa te simti acasa. Era el putin ascuns, mai mult dedicat studentilor, dar si asa fiind foarte departe tot am fugit pana acolo in cateva ocazii.


Prima data am ajuns acolo pentru expozitia foto a lui MIHAI el fiind si cel care a facut toate astea 4 poze de aici. Am vrut sa il vad si pe el, doream sa vad si pozele, si doream si cateva momente placute intr-o atmosfera cuceritoare. Am ajuns mai greu putin, necunoscand deloc zona, dar apoi.. parca nu imi mai venea sa plec acasa.. si aveau niste cafele atat de bune! Love at first taste ;)) :X


Dupa 4 ani, azi se pune lacatul. Ce-i drept cunosc localul doar de un an.. dar precum se spune si in prezentarea asta de pe youtube era un loc unde putea sa mergi singur si trist si plecai vesel si insotit. Mereu am gasit lume buna, si un barman care chiar ca in filmele americane, vine se aseara la masa ta, si vorbeste cu tine cate-n luna si stele.

Wednesday, November 14, 2007

De unde apare un zambet?


De multe ori e atat de greu sa zambesti...ai o stare aiurea, te simtit rau, motive sunt asa multe incat nici nu ma obosesc sa le enumar. Important este de unde apare un zambet.. atunci cand esti la pamant.. ce anume te ridica si cat de greu lasi un zambet furat?

Omul e mereu mai frumos cand zambeste. :D cati dintre voi nu ati izbucnit intr-o criza de ras vazand pe cineva cum schiteaza un zambet tamp? Alea sunt cele mai haioase.. si uneori cele mai naturale.. eu cel putin.. de multe ori nu imi pot opri reactia asta. Iubesc sa vad oameni zambind, oameni razand, in felul asta totul merge mai suor, chiar cand esti nervos, un zambet sau vazand pe cineva care rade te poate calma.. si ajungi in doar un minut de la o stare de furie necontrolata la a rade cu restul. Asa am patit ieri..

Zambetul poate sa apara de oriunde, dintr-un caiet la al carui final gasesti o conversatie mai veche cu colega de banca, de la un sms venit de departe, de la un comment asupra unei poze, sunt atatea feluri.. si uite asa ajung sa cred ca zambetul e cel mai usor lucru din lume.. si cel mai frumos prim dar :D.

Saturday, November 10, 2007

Mihail Sebastian - Femei



Pentru un barbat tanar lumea pare facuta numai din femei, iar femeile par facute numai din dragoste. In patru nuvele distincte, sase femei reprezinta ipostazele erotismului feminin din lume. Ingeniozitatea acestui roman tine de distributie: Stefan Valeriu, un tanar medic si diplomat, singura veriga de legatura intre cele patru proze, este plasat in roluri cu pondere extrem de diferita. In prima nuvela, Renée, Marthe, Odette, este protagonist si descopera simultan trei varste ale feminitatii, trei moduri de a fi indragostit. In cea de-a doua, Emilie, este simplu martor si medic. In a treia proza, Maria, este destinatarul scrisorii unei femei (o alta doamna T.), asadar vocea lui tace, pentru ca in ultimul text, Arabela, sa redevina protagonist si sa ajunga pe o scena adevarata.

O carte care se lectureaza usor, iti face placere sa o citesti, nu are prea multe pasaje speciale, dar nu plictiseste. Desi nu as putea sa ii gasesc un loc in top 10, as recomanda-o cu mare caldura ca lectura de weekend, tren, travmai. E numai buna intr-o zi ploioasa. :)

Wednesday, November 07, 2007

Uitam


"Uitarea e un ocean nesfarsit pe care navigheaza o singura corabie, memoria" Amelie Nothomb - Igiena Asasinului

Uneori.. alegem sa uitam anumite lucruri din trecut care ne-am facut sa suferim, amintiri dureroase, despre care credeam ca sunt mai bine uitate. Oare avem dreptate? E corect sa ne ingropam uneori trecutul sub pres? Nu zic sa traim in trecut.. dar sa fim constienti de ce a fosy pentru a fi pregatiti pentru ceea ce va veni. Uneori uitam sa fim fericiti, precum spune Tudor Chirila.. si asta nu cred ca e o decizie voita.. cine ar putea alege asa ceva? Si totusi.. involuntar alegem uitarea uneori. E bine cand totusi ne dam seama de greseala, cand inca o mai putem repara, dar uneori e prea tarziu. Cel mai bine e sa pastram cat mai multe amintiri. Doar pentru asta s-au inventat jurnalele, blogurile, pozele, casetele video, dvd-urile. Fara memorie, suntem niste nimeni, fara trecut.. nu putem avea un prezent.. alegand sa uitam.. alegem sa nu mai traim la fel de intens.. Fara memorie nu suntem unici, nu suntem deosebiti.. nu suntem NIMIC.

Sunday, November 04, 2007

Noiembrie de Bucuresti

O faina zi de Noiembrie, sambata 3 noiembrie mai specific, parcul Tineretului, in jurul orei 12 cand inca era foarte putin populat, aleile goale, frunzele nederanjate, apa lacului tulburata doar de o barcuta a ingrijitorilor, si liniste de catedrala, incat iti era mai mare dragul sa te asezi sub un pom si sa observi totul in jur.


Step out of line... And I'll teach you how to fly then...Away we´ll go... Leave your mark, leave your mark in the land of mine


Dar intr-un fel ne intalnim dimineatza in zona in care ceata ne descopera viatza



Mii de ganduri pe secunda,
O suta de mile prin gand,
Singuratate, antivirus,din gand in gand



Exista momente cand toate
Din capul tau te tin departe de tine,
Departe de insule,de poze, de fumat
De ministerul extern...
Departe de tine, aproape de tine,
Departe de tine, departe...
Departe de simt, de sex, de ruj
De moc, de sarut, albastru Beirut



VREAU SA SIMT PRAGA :D