Believe

Believe in life
Believe in love
Believe in everything you want
And don't say no
When, full of hope,
Your loving soul
Demands to know
Enjoy your life
Enjoy your soul
Be good and kind
For good and all
Be loving and be gentle
Respect your life
And love the others
Believe in life
Believe in love
You are a human being
Believe 'cause
You're just fourteen!

Asta e poezia/cantecelul cu care am terminat clasa a 8-a. Il crezusem pierdut.. pana cand ieri, intr-un exces de zel facand curatenie in birou.. am regasit foicica semnata de profa de engleza. :D Cred ca e una din cele mai faine si mai optimiste urari pe care le-am primit. Teach ca de obicei a fost alaturi de noi.. mereu.

Despre efectul muzicii

Travka e una din putinele formatii care a reusit sa ma sensibilizeze de la prima ascultare. Pur si simplu m-au vrajit, prin intrumentale foarte bine lucrare, prin versuri geniale, alambicate in care de foarte multe ori m-am regasit. E genul ala de muzica care te induce intr-o stare de transa, care te poate face sa sari ca un tampit prin camera cand ei tipa "Jump,adica sari!". E o formatie speciala. Regret sa spun ca nu i-am vazut decat odata live in Piata Universitatii, dar merita multe concerte, turnee si o promovare cat mai mare! E una din formatiile care promoveaza ceva mai special, care nu canta despre "vai te-am pierdut si ce ma fac" sau "m-a inselat iubitu'". Nu prea vei gasi clisee la ei, totul e noua, clipul de la "Corabia Nebunilor" e total nonconformist, e ciudat, e poate de neinteles, dar il ador pentru ca e mai unic, mai special, si pentru ca le da in sfarsit o fata celor de la Travka. Cei din Travka, gandesc la fel ca mine, si ca multi altii din generatia mea. Ne ajuta sa infruntam viata, sa infruntam capitala, plina de betoane, de masini ce ii blocheaza traficul lui Videanu, de claxoane, de muzica proasta... intre toate astea.. ei ne-au pregatit ceva frumos.. noul album "Vreau sa simt Praga", care te indeamna la visare, te linisteste, te face sa aprinzi o tigara si sa o lasi acolo in scrumiera sa arda, chiar daca nu fumezi o faci doar ca sa ii vezi fumul, sa ii urmaresti dansul. Va invit sa visati alaturi de mine, cautai albumul si dati play! :)

Travka - Vreau sa simt Praga

Vreau sa simt Praga - un album acut senzorial si violent colorat.

Vreau sa fiu mai bun... sa nu ma mai ascund dupa degete si sa iubesc mai mult chiar daca fericirea asta a noastra nu se reduce pana la urma decat la zeci, sute si mii de secunde foarte puternice. Vreau sa respir mai mult, mai adanc, mai curat. Vreau sa vad Africa, Asia, America, Australia si la sfarsit sa ajung si pe la Polul Nord, poate mai prind vreun urs alb in viata.

Vreau sa simt Romania cu tot ce are ea mai bun... cu vreo trei milioane de oameni care inca mai vorbesc frumos si nu s-au uitat pe ei. Vreau ca macar o zi sa nu mai circule nici o masina prin Bucuresti. Vreau sa nu mai simt ca stau intr-o gara. Vreau sa invat, vreau sa cunosc, vreau sa-i fac pe cei de langa mine sa zambeasca, pentru ca daca vreau pot sa fac asta.

Vreau sa vreau mai mult. Vreau sa nu mi se para ca vreau prea mult, pentru ca vreau totul. Vreau sa zbor. Vreau sa am timp de vise. Vreau sa fiu in orice clipa unde vreau eu. Vreau sa fiu mai destept.
Vreau sa spun nu cand simt. Vreau sa spun da cand trebuie. Cand trebuie? Cand VREAU CU ADEVARAT!

Vreau sa nu mai fiu controlat, inseriat, incadrat...Vreau mai mult. Vreau ca totul sa fie mai mult decat posibil...Vreau imposibilul! Vreau sa fiu CEEA CE SUNT...

Vreau sa cant. Vreau Travka. Vreau o tigara... Pfuu... Vreau sa ma las de fumat...

sursa textului: www.radiolynx.ro Nu m-am putut abtine sa nu-l am si pe blog

Iubim

"Oare de ce trebuie sa iubesti rar, ca sa iubesti mult?" (Albert Camus)

Buna intrebare! Filosofii incearca mereu sa afle unele raspunsuri, si noi fara sa stim facem acelasi lucru. Si Camus are dreptate, din punctul meu de vedere. Atunci candiubim des, cand aruncam cuvintele astea 2: "Te iubesc" oricui... si oricum deja se pierde toata magia. Cand "iubim" des din disperare, din plictiseala sau orice alt motiv mai ciudat, nu mai e iubire, pentru ca defapt nu daruim mare lucru in afara de o parte din timp. De cele mai multe ori nu daruim sentimente, ci mai bine zis niste schite de emotii, neconturate, nedescoperite. Atunci cand totul e prea des, prea repede, prea mult... castelul de nisip se darama, si ceea ce credeam noi a fi marea iubire, se doveste o castuta din paie stricata de prima rafala serioasa de vant. Dar atunci cand iubesti mai rar, cand stii ce vrei, cand exista acei fluturasi in stomac, cand spui "te iubesc" pentru ca asta simti, cand zambesti la vederea lui, cand primul fulg de nea te face sa-l suni si sa-i povestesti, cand covorul de frunze aramii te face sa iti doresti sa stati in ele... atunci cand simti ceea ce spui, atunci iubesti MULT! Daca eu si Camus avem dreptate nu conteaza.. fiecare are filosofia lui..

Franceza

Incep sa descopar ca si franceza e faina.. si incep sa descopar muzica franceza.. am ascultat-o de atatea ori.. dar cred ca a depins de cadru. Uite ca anul asta in ciuda tuturor lucrurilor care m-ar fi putut face sa urasc din tot sufletul cantecelele.. nu s-a intamplat asa! Ora de franceza + un casetofon + niste cd-uri cu muzica franceza + versuri in fata... mi-au deschis apetitul.. si am regasit o melodie pe care o credeam de mult uitata.

MANAU - LA TRIBU DE DANA

Le vent souffle sur les plaines de la Bretagne armoricaine.
Je jette un dernier regard sur ma femme, mon fils et mon domaine.
Akim, le fils du forgeron, est venu me chercher;
Les druides ont décidé de mener le combat dans la vallée.
Là où tous nos ancêtres, de géants guerriers celtes,
Après de grandes batailles se sont imposés en maîtres.
C'est l'heure maintenant de défendre notre terre
contre une armée de Simériens prête à croiser le fer.
Toute la tribu s'est réunie autour des grands menhirs
pour invoquer les dieux afin qu'ils puissent nous bénir.
Après cette prière avec mes frères, sans faire état de zèle,
les chefs nous ont donné à tous des gorgées d'hydromel,
Pour le courage, pour pas qu'il y ait de faille,
Pour rester grands et fiers quand nous serons dans la bataille.
Car c'est la première fois pour moi que je pars au combat
Et j'espère être digne de la tribu de Dana.

{Refrain:}
Dans la vallée (oh oh) de Dana (la li la la).
Dans la vallée (oh oh), j'ai pu entendre les échos.
Dans la vallée (oh oh) de Dana (la li la la).
Dans la vallée (oh oh), des chants de guerre près des tombeaux.

Après quelques incantations de druides et de magie,
Toute la tribu, le glaive en main, courait vers l'ennemi.
La lutte était terrible et je ne voyais que des ombres,
Tranchant l'ennemi qui revenait toujours en surnombre.
Mes frères tombaient l'un après l'autre devant mon regard,
Sous le poids des armes que possédaient tous ces barbares,
Des lances, des haches et des épées dans le jardin d'Eden
qui écoulait du sang sur l'herbe verte de la plaine.
Comme ces jours de peine, où l'homme se traîne
À la limite du règne du mal et de la haine.
Fallait-il continuer ce combat déjà perdu ?
Mais telle était la fierté de toute la tribu.
La lutte a continué comme ça jusqu'au soleil couchant,
De férocité extrême en plus d'acharnement;
Fallait défendre la terre de nos ancêtres enterrés là,
Et pour toutes les lois de la tribu de Dana.

{au Refrain}

Au bout de la vallée on entendait le son d'une corne,
D'un chef ennemi qui rappelait toute sa horde.
Avait-il compris qu'on lutterait même en enfer
Et qu'à la tribu de Dana appartenaient ces terres ?
Les guerriers repartaient, je ne comprenais pas
Tout le chemin qu'ils avaient fait pour en arriver là,
Quand mon regard se posa tout autour de moi,
J'étais le seul debout de la tribu ; voilà pourquoi
Mes doigts se sont écartés tout en lâchant mes armes,
Et le long de mes joues se sont mises à couler des larmes.
Je n'ai jamais compris pourquoi les dieux m'ont épargné
De ce jour noir de notre histoire que j'ai contée.
Le vent souffle toujours sur la Bretagne armoricaine
Et j'ai rejoint ma femme, mon fils et mon domaine.
J'ai tout reconstruit de mes mains pour en arriver là,
Je suis devenu roi de la tribu de Dana.

merita incercata.. mai ales ca are un clip tare reusit si superb pentru anul 1999.

Oaia

Un citat tare haios gasit de mine acum 2 zile in baia din Carturesti, lipit de oglinda. Banuiesc din ce carte face parte.. oricum.. asa autor, asa citat! Haruki Murakami m-a impresionat pana acum. Toate cele 4 carti citite de el au avut un ceva special.. te provoaca sa gandesti, te fac sa iti alegi un final, te fac pe tine scriitor.. scriind in continuare cartea dupa ce povestea a incetat pe hartie.

Cei care si-au atins limitele.. de ce oare sunt refuzati de oaie? Nu mai sunt buni? sunt diferiti? Da.. sunt! Ei nu mai au asteptari, nu isi mai doresc asa multe, nu mai au aspiratii, nu mai au teluri de indeplinit.. si atunci.. devin plictisitori, incep sa lancezeasca, incep sa arunce la gunoi truda de pana atunci. Asta imi spune mie acum citatul.. fara sa stiu subiectul cartii.

E bine sa incerci mereu sa mergi spre limite, descoperi lucruri noi, pe tine, pe ceiallti si descoperi viata in general, secunda cu secunda.

Romanu-i inventiv

Romanu' cred ca s-a nascut inventiv si gata sa improvizeze in cele mai cretine situatii. Am vazut asta in timp... am vazut cum se "carpeste o masina" pana la primul service, cum se vopseste o zgarietura.. si mai nou am descoperit cum sa faci o poza cu trepiedul daca au uitat sistemul de prindere acasa (in primul rand trebuie sa fii extrem de aerian sa faci asta!). Pui trepiedu jos.. pui si aparatu pe el in pozitia in care il vrei.. si pentru siguranta pui MULT scotch pe el.. si VOILA! problema rezolvata. Cel putin asa am facut noi.. pentru cateva "night shots" in pasajul de langa Teatrul Odeon.


Asta e una din poze. A meritat toata nebunia pana la urma nu? plus ca a fost si tare distractiv, mai ales ca toti care treceau pe langa noi se uitau de parca eram toti evadati de la 9. Bine stiu ca nu eram o priveliset normala.. dar totusi :)

Copil

Uneori ne suparam cand ni se spune ca suntem inca niste copii, alteori ne dorim cu ardoare sa fim numiti copii. Suntem adolescenti... si uite ca incet iesim si din categoria asta.. majoritatea am trecut de 18 ani... dar toti ne simtim din cand in cand copii. Lasam in cui hainele serioase, limbajul academic, ideile preconcepute si ne comportam nonconformist, incepem sa vedem magia in fiecare lucru minor, incepem sa facem baloane, castele de nisip, desenam fel de fel de maimutoi pe unde apucam, mazgalim prima coperta a caietului in timpul unei ore mai plictisitoare. Nu e deloc greu sa redevenim mici si tampitei ;)) trebuie doar sa ne dorim, si sa stim inca sa credem orbeste, sa nu mai lasam ochii sa ne insele, sa lasam ratiunea pe mai incolo.. pur si simplu sa vedem.. sa admiram.. si sa stocam. Avem nevoie din cand in cand de o doza de copilarie, ne ajuta sa devenim oameni buni, sa ne formam. Si cui nu ii place o persoana mai copilaroasa cand e cazul si serioasa la nevoie? :D

Piatra Craiului

Imi e atat de dor de o excursie zdravana... ori in Piatra Craiului, ori in Bucegi.. sau pe unde s-o nimeri, numa sa fim o gasca faina, sa avem vreme buna, sa fim veseli si sa cantam. Imi e dor de spiritul de munte, de personalul ala matinal in care ne inghesuiam si apoi dadeam locuri pe sticle de cola. Imi e dor sa-l vad pe Dan impingandu-ma de la spate sa urc, imi e dor sa escaladez stancile de pe Jepi.. imi e dor de privelistea de la Caraiman, de Platoul Bucegilor, de Padina, de aventurile de acolo.. de rasaritul ala din prima noapte de campare, de ceaiul cu unirea la 2 dimineata. Pe scurt... imi e dor de munte si de povestile sale. E imposibil sa nu te intorci cu o poveste faina de la munte. :)

Avem un singur Crai, ce-asteapta neclintit
Cu ale sale creste ce-s rosii-n asfintit
Urcam sambata seara, urcam toti impreuna
Si liberi vrem sa fim sub cerul clar de luna

Si-as vrea sa vii si tu
Sa mergem impreuna
Sa impletim acolo a Craiului cununa
Din garofite rosii si din bujori de munte
Din liliac si flori de colt carunte

Nu am mai avut o excursie zdravana de prea multa vreme.. dar m-as multumi si cu una de o zi prin Piatra Craiului sau prin Ciucas. Mai ales cu profa de bio.. pentru ca sigur va iesi ceva frumos. ^_^

Ca sa nu mai vorbesc despre cantecele de munte ce au un farmec aparte cantate sus in munte, in jurul mesei, sau al focului de tabara (dupa posibilitati), si cu vinul sau ceaiul in fata. Si mancarea ii mai buna la munte, mai ales dupa ce te chinui o zi intreaga sa aduni vreascuri, sa faci focu si sa firbi apa aia 3 ore. :)) Atunci chiar e guuuuuuuustoasa! ;))

Pobby si Dingan

Pobby si Dingan e o carte micuta din seria "Cotidianul". La o prima vedere, vazand cat de mica e.. nu ai asteptari. Nici titlul nu spune prea multe.. iar la cartile astea descrierea de pe spate lasa de dorit de multe ori.. dar la recomandarea mameai care o citise de plictiseala in "scurta" calatorie cu metroul din aceea zi.. m-am pus pe citit si am dovedit cartea cam intr-o ora. Cred ca are in jur de 100 de pagini.. dar faine. E o nuvela tare dragutza care desi la inceput poate parea idioata.. are o anumita magie care te prinde pe scurta ei durata in poveste.. si de care scapi cu greu apoi. O carte care ne dovedeste ca "in unele lucruri trebuie sa crezi ca sa le poti vedea". O carte a copilariei pentru adulti, in care niste prieteni imaginari reusesc sa schimbe o comunitate.


„Pobby si Dingan“ imbina reteta realismului practicat de minimalistii americani cu incursiuni indraznete in candida lume a povestilor. Comunitatea muncitorilor care traiesc intr-un orasel pierdut din Australia ia viata din descrierile succinte si accentele indraznete, niciodata in exces. Rama realista pune insa in lumina zone in care fantezia coloreaza discret raporturile sensibile in care oamenii se plaseaza fata de propriile asteptari, nevoi si dorinte. Cele doua personaje imaginare care dau si titlul romanului ii pun pe locuitorii minusculei comunitati fata in fata cu propriile scheme de judecata si de comportament, dar si cu fragilitatea pe care ele o camufleaza. (sursa: Cotidianul)


Cartea a fost adaptata de autor si intr-un superf film (destul de greu de gasit) numit OPAL DREAM. Dar daca aveti rabdare si vreti sa savurati ceva bun va recomand oricare din cele 2 variante, in functie de chef si anturaj.

Quotes Dead poets society

He was their inspiration. He made their lives extraordinary.


* No matter what anybody tells you, words and ideas can change the world.

* There is a time for daring and a time for caution, and a wise man knows which is called for.

* [talking about the people in the old awards pictures] They're not that different from you, are they? Same haircuts. Full of hormones, just like you. Invincible, just like you feel. The world is their oyster. They believe they're destined for great things, just like many of you, their eyes are full of hope, just like you. Did they wait until it was too late to make from their lives even one iota of what they were capable? Because, you see gentlemen, these boys are now fertilizing daffodils. But if you listen real close, you can hear them whisper their legacy to you. Go on, lean in. [the students lean in] Listen, you hear it? [whispers in a raspy voice] - - Carpe - - hear it? - - Carpe, carpe diem, seize the day boys, make your lives extraordinary.

* Boys, you must strive to find your own voice. Because the longer you wait to begin, the less likely you are to find it at all. Thoreau said, "Most men lead lives of quiet desperation." Don't be resigned to that. Break out!

* This is a battle, a war, and the casualties could be your hearts and souls.

* Now we all have a great need for acceptance, but you must trust that your beliefs are unique, your own, even though others may think them odd or unpopular, even though the herd may go, [imitating a sheep] "that's baaaaad." Robert Frost said, "Two roads diverged in the wood and I, I took the one less traveled by, and that has made all the difference."

* But only in their dreams can men be truly free. Twas always thus, and always thus will be.

* Tho much is taken, much abides; and tho We are not now that strength which in old days Moved Earth and Heaven, that which we are, we are; One equal temper of heroic hearts, Made weak by time and fate, but strong in will To strive, to seek, to find, and not to yield.

* I went to the woods because I wished to live deliberately, to front only the essential facts of life, and see if I could not learn what it had to teach, and not, when I came to die, discover that I had not lived.

Dead poets society

Am aflat de film acum vreo cateva luni de la o colega de clasa care era tare incantata de el. Atunci vazand ca e dinainte de 90.. nu m-a tentat deloc sa il vad. Apoi.. colega respectiva a aparut cu cartea prin clasa.. a terminat-o ea.. a trecut la alta colega.. si in cele din urma a ajuns si la mine. Am citit-o pe nerasuflate intr-o zi de scoala de la 8 dim pana in jur de ora 1.. m-a captivat.. era un subiect nou.. si un subiect ce mi-a placut desi nu sunt fan poezie. Mi-a placut tare mult profesorul Keating.. ca ajungand acasa sa constat cu uimire pe imdb ca este nimeni altul decat Robin Williams.. asa ca nici nu am mai stat pe ganduri si am dat play. Am reusit sa asociez imaginile cu textul, filmul cred ca reusind sa depaseasca cartea (care din cate am inteles a fost scrisa dupa film). Dar orice v-ar pica in mana nu cred ca veti regreta.. veti avea parte ori de o lectura buna ori de 2 ore de vizionare placuta.

Comunism

"Comunismul a murit, dar spiritul a ramas in floare"... candva doar un vers acum a devenit realitate in liceul meu. Dupa ce tema uniformei a fostlung dezbatuta si refuzata de elevi, la o sedinta fantoma acum o saptamana, s-a hotarat si soarta celor din an terminal fara ca ei sa fie convocati, fara niciun reprezentant, fara ca eleva ce era presedinta consiliului elevilor sa fie de fata (ea fiind tot a 12-a)... si bineinteles ca fosta "consiliera CU probleme educative" a venit cu ideile ei geniale.. de a ne OBLIGA (fara drept de apel) sa ne imbracam intr-o saptamana in ALBASTRU. Nu conta ca poate nu ne reprezinta culoarea, sau ca timp de 3 ani mi-am burdusit dulapul cu lucruri negre (cum era veche cerinta)... sau ca poate unii nu au posibilitati acum, si multe altele. Nici nu le-a pasat. Tot ce ii durea era ca noi sa respectam noua tampenie inscrisa rapid in regulamentul intern sau altfel vom suporta consecintele si anume vom fi dati afara de la ore. :| Se poate mai mult comunism de atat in anul 2007? Dupa ce ca doar 10 ani sunt obligatorii, vin la liceul asta pentru ca-mi place, ma prezint la ore, ma imbrac DECENT!!! o sa fiu data afara pentru ca am indraznit sa adopt o alta culoare a hainelor. Si se mai spunea ca se tine cont de parerea noastra... se tinea candva.. anul asta suntem ignorati. Nu ajungeam ca ne chinuia Adomnitei cu Bac-ul lui.. acum trebuia sa-l ajute si directiunea. Asta inseamna standard european? mai bine MA LIPSESC!

Republica Gramo

Tot vroiam si eu sa intru in republica Gramo :D asa ca era timpul sa ma alatur lor.

:D Oricine poate adera!

Muse

Aici suntem formula finala care a participat la concert. Eu, Lyzz, Emilia si Moty. 4 muschetari devianti care au asteptat rabdatori multa vreme la coada dar nu regretam pentru ca desi eram in sectorul B am avut niste locuri superbe.. chiar intre gardul ce despartea A-ul de B. Deci vedere tare buna. A durat cam multicel pana sa inceapa concertul.. dar pana la urma a meritat. Am avut si marea surpriza sa imi vad pe acolo multi prieteni dragi. Emilia tare desteapta isi uitase biletul acasa si s-a intors dupa el, apoi la Aviatorilor nu-l gaseam pe Motzy, tot acolo am fost abordati de niste fani muse din afara (nu mi-am dat seama exact ce natie erau dar vorbeau ciudat) care venisera special pentru concert si care doreau sa stie unde e stadionul. I-am indrumat, ne-au multumit fericiti si au plecat fredonand ceva si tare voiosi. Deci am avut oarece peripetii, am ajuns mai tarziu decat imi doream eu, dar din fericire am intrat repede, nu ca altii mai ghinionisti care au intrat abia dupa ce incepuse Brett Anderson sa cante. Care apropo a fost tare fain. Un recital bine ales.. care ne-a incalzit pentru ce avea sa urmeze atunci cand se vor urca muse pe scena.

Daca nu ma lasa memoria au inceput cu "Butterflies and Hurricanes", apoi au continuat cu "knights of cydonia", au terminat tot show-ul cu "The Stockholm Syndrome" si alte mel de pe la mijloc au fost "Plug in baby", "New born", "Time is running out", "sing for absolution", "take a bow", "supermassive black hole", "map of the problematique", "feeling good", "citizen erased".. E un show care a facut toti banii. Acum chiar stau si ma intreb cum de au fost asa ieftine biletele. Au facut un spectacol de zile mari, sonorizare excelenta, lumini, efecte, clipulete ce rulau pe cele 3 panouri din spatele lor. Am auzit eu ca au show-uri geniale.. si totusi am fost tare placut surprinsa aseara.


Cat despre locatie, nici nu ma asteptam sa fie asa de fain pe Stadionul de Rugby. Nici nu stiam unde este pana ieri, nici nu stiam ca avem asa ceva pana sa se puna in vanzare biletele la Muse.. dar e o locatie tare buna. Nu ai nimic in jur care sa faca un ecou cretin, e loc destul pentru multa lume, ai mai multe optiuni de a sta, ai si iarba.. poti veni cu paturica de acasa si te pui frumusel in spate, berica sau sucul in mana si savurezi decibelii. Mai vreau.. Muse rocked Arcu de triumf big time! :D

Relatari dintr-un an ce va trece

Cred ca Tapinarii vor ramane mereu o amintire placuta din ultimul an de liceu. E anul in care clasa mea a descoperit ca exista si muzica folk, ca exista muzica romaneasca faina si care culmea! nu e manea. :) Este o realizare.. de care ma bucur! Cel putin pe mine ma va duce mereu cu gandul la ora aia de engleza cand ne-a lasat profa sa stam cuminti si sa-l ascultam pe David cum canta la chitara, sau de multele ore de repetii cu profa de filosofie pentru sceneta cu Holocaustul.. primele acorduri, cum cantam "Nu am chef azi" pe hol, in gura mare, desi deja se sunase noi si D-ul eram pe hol.. unii pe jos.. altii in picioare si cantam. Nu ne mai pasa.. :D Astea sunt amintirile cu care vom pleca din liceu si pot pune pariu ca "Speranta" a celor de la Tapinarii va ramane o melodie de referinta pe care nu o vom uita.. si care ne va face peste ani sa ne gandim la vremurile astea.. sa ne gandim ce bine rasuna chitara in linistea clasei. Sa ne amintim ca puteam sa fim cuminti si sa ne tinem gura in momentul in care primul acord parasea chitara si umplea vidul din clasa. O sa ne aducem mereu aminte.. cum uneori.. aveam o iubire comuna.. chiar si daca pentru o melodie, o ora, o clipa... Chitara. E un instrument magic pana la urma nu? Cel putin pentru mine si inca cateva exemplare feminine e un instrument ce ne hipnotizeaza. In timp ce chitara "canta" eu sunt undeva cu ea.. o ascult.. si dansez pe dinauntru iar vocea interioara urla-n mine. :) Hai sa ne bucuram de momentele astea.. suntem la inceputul anului.. dar imediat va trece.. imediat ne trezim ca ne bate Craciunul in usa.