Clipa

Cat de mare e defapt o clipa? Nu stiu.. o fi mai mica decât o secundă.. sau poate mai mare decât un minut. Cred ca fiecare o percepe total diferit. Pentru fiecare înseamnă altceva.. şi aduce altceva. Pentru mine aduce mereu schimbare. E ciudat cum fiecare clipa chiar conteaza si cum daca le uneşti reuseşti să faci un adevărat puzzle. Clipa e imprevizibila la fel ca viata... la fel ca vremea.. la fel ca multe alte lucruri din lumea asta. Si.. asta o face speciala. Imprevizibilul ei ma uimeste de fiecare data. De fiecare data se intampla ceva diferit.. si totul opus de ceea ce aveam eu in minte.. si de cele mai multe ori in bine.

De multe ori nici nu stii cand e acolo, in umbra ta, pregatita sa iti sara in ajutor in orice secunda.. pregatita sa te duca intr-un alt loc.. sa iti arate fete noi ale unor persoane, sa te ajute sa vezi mereu cu alti ochi aceleasi lucruri pentru multi banale, pragatita sa te ajute sa descoperi farmecul lucrurilor plictisitoare si dubioase. E acolo, mereu in umbra pentru ca lucreaza pentru tine.. iti este aliat.. si daca stii cum sa profiti o poti aduce din umbra chiar langa tine.. pasind spre culmile fericirii. Nu e greu deloc..

Clipa uneste 2 oameni, clipa este iubire, clipa e speranta, clipa este tot ceea ce vrei si ce iti imaginezi tu. Clipa poate fi filmul vietii tale. Tu esti regizorul clipei si totodata stapanul ei. Clipa te poate face ca sa te trezesti dimineata in Bucuresti sorbind o cafea dulce, peste cateva ore prin parc ca seara sa dormi undeva la o cabana izolata din munti. Clipa te poarta peste tot.. clipa face ca lucrurile intamplatoare sa nu mai fie atat de bizare, face ca hazardul sa fie de parte ta.. face intarzierile sa nu fie fara rost.. face ca tot ce se intampla sa aiba un scop bine definit si.. sa fie de ajutor chiar daca este un lucru rau.

Clipa ne ajuta ca din 2 sa devenim in final doar UNUL. Clipa ne ajuta ca celalt sa fie mereu acolo cand e nevoie, ca el sa ne faca sa zambim.. ca el sa vina mereu la intalnire indiferent de ce avea planificat sau de cum se simtea... clipa ne face sa zburam fara aripi, clipa ne face mai umani, mai deosebiti, si uneori mai maturi.

The Legacy

In ultima vreme ma obsedeaza o chestie.. am gasot-o si in cartea lui Paler - "Desertul pentru totdeauna" dar si intr-o melodie de pe ultimul album Linkin Park. Stiu ca e dubioasa comparatia.. dar esentialul e urmatorul :

"I dreamed I was missing / You were so scared / But no one would listen / Cause no one else cared
After my dreaming / I woke with this fear / What am I leaving / When I'm done here
So if you're asking me / I want you to know
When my time comes / Forget the wrong that I've done / Help me leave behind some / Reasons to be missed
And don't resent me / And when you're feeling empty / Keep me in your memory
Leave out all the rest"

De ceva vreme ma tot roade intrebarea asta.. ce las eu ca individualitate in urma? Am incercat sa imi imaginez care ar fi lucrurile care m-ar face sa raman in memoria celor dragi mie. Cred ca in primul rand cu hug-urile.. si apoi.. si-ar aduce probabil aminte despre nebunia, optimismul si pofta mea de viata. Si totusi.. mi se pare ca las putine in urma... de aceea tind mereu spre mai mult.. spre a-mi lasa amprenta in cat mai multe locuri si asupra multor persoane... poate asa voi ajunge sa consider ca da.. las ceva bun in urma. Pe moment..las veselia si zambetele. Cred ca e de ajuns.. daca poti face un om sa rada cu pofta atunci chiar ai reusit multe. Iubesc sa vad oameni fericiti. Si cine nu ar iubi? Omul e cel mai frumos cand rade si cand e vesel. Are o candoare aparte... Si.. tot o frumusete asemanatoare este atunci cand e indragostit si cand emana prin fiecare por numai iubire... :D E superb sa poti privii in ochii cuiva si sa te vezi pe tine.. Ochii spun multe.. ochii sunt cei care ne ajuta sa inmagazinam amintirile.. ochii sunt oglinda.

Parerea mea e ca in viata trebuie sa ne urmam calea.. in felul asta vom lasa macar un model in urma.. vom fi tinuti minte pentru nebunia de a infrunta sistemul.. si pentru curajul de a face orice ca sa poti merge la serviciu cu zambetul larg pe buze.

Oprirea clipei

Am descoperit de curand in opera lui Goethe o poveste interesanta.. si anume Faust. Nu conteaza acum tot contextul. Partea care m-a captivat a fost aceea ca datorita pactului cu "The dark side" reprezentat de Mefisto, el putea oricand sa ceara clipei sa se opresca... in cel mai fericit moment.

Suna interesant nu? Apoi.. am inceput sa ma gandesc, cand anume as cere eu asa ceva... care ar fi cel mai potrivit moment sa cer clipei sa se opreasca? Am gasit mai multe.. si totusi.. nu cred ca as putea alege... Cel putin nu acum. Dar mi-ar place ca sa o opresc undeva in perioada liceului. Pentru ca acum.. suntem toti tineri, suntem mai usor de multumit, acum totul e mult mai usor. Poate ca as cere acum clipei sa se opreasca.. sa raman mai mult timp cu colegii mei, sa pot termina de invatat franceza pana la bac, sa ma pot bucura mai mult de ultima mea vara ca eleva de liceu. E frumos acum.. dar poate nu va fi cel mai frumos moment. Oricum merita trait.. fiecare zi merita traita.. si pana la urma.. poate ca nici nu avem nevoie sa mai oprim clipa atunci cand ne bucuram de ea in fiecare secunda. Atunci cand stim sa valorificam timpul... parca nu mai trece asa de repede... nu mai pare atat de efemer si de dusmanos. Poate ne este dusman.. dar daca el poate sa ne fie si aliat?

Clipa e aici.. e timpul sa o traiesc!

Touch

Ce inseamna defapt o atingere? Sau la ce ne gandim... care e primul lucru la care te gandesti cand vezi un asemnea titlu? Mintea ta iti poate oferi raspunsul.. eu il am pe al meu. La ce ma gandesc? Imi e greu sa ma gandesc doar la un singur lucru... pentru ca in momentul in care cuvantul se aseaza in minte... totul este invadat de diversele sensuri ce vor sa fie ele considerate mai importante. Se cearta, se bat, fac orice pentru a iti atrage atentia si pentru a te face sa alegi acel sens. Eu nu pot sa le las sa continue acum lupta.. nu e corect... o lista e cea mnai buna cale de mijloc pentru ambele parti :

1. Ma gandesc la prima mana ce mi-a fost intinsa de parinti la nastere.. Prima mana ce m-a calauzit prin viata... si care m-a ajutat sa ma descopar.. sa descopar ce vreau.. prima atingere care nu m-a infranat, care nu mi-a taiat elanul. Prima atingere pura..
2. Atingerea prietenilor... primii prieteni, primele emotii, primele atingeri naive si inocente.
3. Atingerea sufletului de catre decibelii muzicii si atingerea spiritului creativ de a incerca sa captez clipa imortalizand-o.
4. Atingerea cartilor.. atingere care ma ajuta sa inteleg.. autorul, esenta, ceea ce conteaza. Atingerea cartilor.. este atingerea geniului.. fiecare carte este un pas mai aproape de ideal.. fiecare are frumusetea ei.
5. Atingerea de consolare atunci cand esti la pamant... atingerea plina de optimism care te ridica din nou si te face sa mergi mai departe.. sa incerci la nesfarsit fara sa renunti.
6. Atingerea noptii care te poarta in lumea viselor.
7. Atingerea unui animal.. care te poarta in lumea lor.. in lumea prietenilor care nu se tem ca sunt diferiti, si care te iubesc neconditionat..
8. Atingerea aceea care iti face inima sa bata frenetic, sa isi doreasca sa sparga pieptul, care te face sa ai parte de fluturi in orice moment, loc sau situatie, care te vrajeste, care te face sa visezi in plina zi, care iti fac tot corpul sa vibreze, care iti face sufletul vesnic tanar indiferent de varsta din buletin. Aceea atingere numita dragoste.. iubire... aceea atingere care apare dupa ce sagetile si-au atins tinta. Aceea atingere care te face sa iti doresti sa nu iti mai dea niciodata drumul la mana, sa te tina strans mereu, sa mergeti tinandu-va de mana ca si cum asa ar fi fost mereu si asa e normal. aceea atingere care atunci cand este te face sa te simti in rai.. si care cand dispare te face sa tanjesti din nou dupa ea... cerandu-i sa vina inapoi, sa iti stranga din nou mana calauzindu-te... conducandu-va unul pe altul.. pe un alt drum.

8 atingeri pentru 8 zile... desi saptamana are doar 7... pentru unii poate are mai putine.. dar pentru mine are 8. Desi dintre toate.. una este cea care conteaza si aceea atingere te poate ajuta sa le "colectionezi" si pe celalte mergand pe drumul ei... pe drumul iubirii.

In cea de a 8-a zi.. aceea atingere va rasari din senin si imi va spune sa-i tin stransa mana.. si sa pornim.. in calatoria ce ne astepta..